Sholet, minestrone ÅŸi fapte bune

Cu un copil plecat brambura prin Å£ară ÅŸi unul care nu se prea omoară după mâncare, prietenul Mircea Groza nu prea are de ales ÅŸi ne îmbuibă pe noi, ăştia mai pofticioÅŸii (Andrei ÅŸi cu mine) cu diverse bunătăţi. Ieri ne-a adus sholet (căruia i se mai spune sholent, ciolent sau ciulent) ne-cuÅŸer, adică făcut cu carne de porc afumată ÅŸi destul de grăsuţă (Mircea Groza cunoaÅŸte 14 reÅ£ete, nouă ne-a adus-o pe cea adaptată la specificul românesc dar ne-a promis că ne face ÅŸi cu gâscă afumată, cum fac evreii din VarÅŸovia, Satu Mare ori New York). Sholet e o mâncare de sărbătoare, evreii o mănâncă de Sabat. Se face în oală de lut, la cuptor. Stă acolo ÅŸi mocneÅŸte peste noapte (intră în cuptorul rece vinerea, înainte de apusul soarelui ÅŸi iese sâmbăta, după răsărit). Åži e cu fasole, cu niÅŸte paste numite pe la noi “razalăi” (poate pentru că-s date prin răzătorare) ÅŸi cu carne ce se topeÅŸte-n gură de fiartă ce e. Partea care m-a impresionat cel mai tare în mâncarea asta e chigăla, o pâine facută cu grăsime de gâscă, mălai ÅŸi făină de grâu, pâine care creÅŸte ÅŸi se coace în oală. Gustul ei m-a trimis în copilărie, la turta de mălai pe care o făcea draga mea bunică. Ca să nu mă lungesc prea tare, iaca niÅŸte poze:

Oala. Trebuie să-mi iau aşa ceva.

Sholet, sholent, ciolent. Se dă la masă cu ou fiert.

Chigăla. O să public într-o zi reţeta, ar fi păcat să nu mâncaţi, măcar o dată-n viaţă.

Are consistenţa şi culoarea unei budinci englezeşti şi gustul turtei de mălai combinat cu aroma ciolanului afumat.

Iar carnea…ah! Carnea!

Ca să nu simtă că a venit cu mâna goală şi ca să internaţionalizeze până la capăt masa noastră de ieri, Mircea Groza ne-a adus şi câte o găletuşă cu minestrone, o supă italienească deasă, plină de paste, ciuperci, legume proaspete şi prosciutto crudo. Conform instrucţiunilor de folosire, am mâncat-o cu parmezan şi busuioc proaspăt.

Cât despre faptele bune pomenite în titlul postării: vă aşteptăm în seara asta, de la ora 20. oo în Irish&Music Pub. Organizăm acolo o tombolă pentru viaţa lui Alex. Am înţeles că va veni multă lume şi nu neapărat pentru că biletul de tombolă costă doar cinci lei, pentru că premiile sunt multe, pentru că marele premiu se compune din multe-multe obiecte donate de mulţi oameni, nu pentru că vom cânta cu Grimus şi vom hăhăi cu Coemdica. Am înţeles că vor veni mulţi oameni pentru că au aflat despre necazul lui Alex şi vor să-l ajute. Şi pentru că au aflat atât de mulţi, le mulţumesc celor care au preluat cazul şi l-au postat pe blogurile lor ori pe site-urile la care lucrează, le mulţumesc televiziunilor care au făcut o ştire pe tema asta şi-i mulţumesc lui Arhi, care cu felul lui franc, verde-n buză, a reuşit să declanşeze o campanie paralelă, mişcând multă lume spre bancă, pentru donaţii. Vă aşteptăm (deşi vom fi mulţi, cred că nu vom fi tocmai destui, suma care trebuie strânsă e mare, 165 de mii de euro).