-
-
nu vând nimic, doar mă laud http://t.co/V2MbO7rJ
Urmărește-mă pe twitter
1 hour ago - retweet - reply - favorite
Cele mai recente articole
-
Nu vând nimic, doar mă laud
Dragii mei, în dimineaÈ›a asta se petrece (s-a petrecut, depinde de ora la care citiÈ›i) prima sesiune de gătit cu bucătarii din grădiniÈ›ele…
-
Farfurii curate la Raza de soare
Ieri le-am vorbit copiilor de la Raza de soare despre legume È™i fructe, despre vitamine È™i alimentele bune. Azi le-am povestit despre alimentele…
-
Pui, prosciutto, ciuperci
ÃŽn cele mai multe dintre cazuri, pentru ca o felie de prosciutto crudo să fie bună/gustoasă/delicioasă/comestibilă (de la caz la caz, în…
-
Barbară de vară
Mă lovise foamea. Brusc, fără avertisment, cu putere, ca şi cum ar fi înfipt un stilet în stomacul meu. Înainte de a mă transforma în Sven Hassel, voi rezuma povestea: mi-a fost foame şi mi-am făcut ceva rapid. Greu, e adevărat, dar am consum caloric mare peste zi şi trebuie să mă menţin cumva în
Pentru un zâmbet de copil, orice…
V-am spus despre Alex ÅŸi despre comoara din burtica lui.” Comoara” asta poartă un nume teribil: CANCER. Doctorii spun că speranÅ£ele-s puÅ£ine, că bătălia va fi grea, că… CredeÅ£i că nu ne-am mai bătut noi cu balauri de felul ăsta? CredeÅ£i că ne sperie? De fapt… ne sperie, chiar foarte tare, dar ăsta-i un lucru
Tort de clătite
A fost ziua de naştere a lui Andrei Crivăţ. I-am făcut tort de clătite. Ştiţi cum? Simplu şi uşor: Am pus făină într-un bol. Am mai pus un ou, o cană de lapte, două linguri de zahăr, o lingură de zahăr vanilat, a două lămâi, una galbenă şi una verde. Am amestecat toate astea. Am
Pentru un sâmbure de viaţă
Într-o lume perfectă n-ar trebui să scriu postarea asta. Nu aş avea motiv. Uite că am. Mi-e greu să scriu ce scriu acum pentru că imaginea unui înger cu lacrimi în ochi mă rupe în două. Pe de altă parte, îngerului îi este mult mai greu şi, culmea, nu se plânge, strânge din dinţi, luptă
Cluj-BucureÅŸti-BeerTweetMeet ÅŸi retur
Joi dimineaţa am plecat spre Bucureşti. Cu treabă. Pe care am rezolvat-o magistral dar despre care nu voi vorbi acum. Înainte de a porni am vorbit cu Chinezu, care, ca orice moroşan care mă (se) respectă, mi-a propus să ne adunăm lângă băutură, mai pe răcoare. Băutura a fost ok, răcoarea ceva mai puţin răcoroasă.
Eu aş pleca în vacanţă
Eu aş pleca în vacanţă. Deocamdată nu pot. Dar pot să vă trimit pe voi. Prietenul Mile vă aşteaptă în Muntenegru. Cercetaţi aici. Ştiu, asta e o postare scurtă dar nici nu trebuie să spun mai mult. În plus, sunt pe drum spre Cluj (de la Bucureşti), am oprit puţin la Braşov şi tocmai mă
Vită şi vita mării
Azi am pentru voi o combinaÅ£ie de vită fiartă ÅŸi ton din conservă. Tonul este numit în unele culturi “vita mărilor”. Asta pentru că textura sa seamănă mult cu textura cărnii de vită. Sigur, gustul cărnii de vită e mult diferit de cel al tonului dar am constatat, aÅŸa cum au constatat italienii ori francezii,
Săptămâna ciupercilor
Duminică nu mă gândeam că voi avea reÅ£ete cu ciuperci pentru toată săptămâna asta. Voi încerca să nu exagerez ÅŸi mă voi opri aici cu hribele, cel puÅ£in deocamdată. Mâine va fi o reÅ£etă cu carne, cu două feluri de carne, asemănătoare dar foarte diferite în acelaÅŸi timp. Astăzi însă, o reÅ£etă din ciclul “în
Cotlet cu sos de ciuperci
Porc, desigur. Şi hribe, că tot am găsit un coş (mai mic). Şi dorinţa de a bombarda cu gust un fel de mâncare pe care-l poţi găsi în 80% dintre restaurante dar care, dacă-i făcut cu champignons de cultură sau cu pleurotus, parcă n-are savoare, parcă ar fi bere fără alcool. Ori cafea fără cofeină.
Penne cu hribe
Hribele (hribi, mânătărci, pitoi, pitonci) sunt ciupercile mele preferate. Gustul de pădure, pământ şi zeitate păgână (nu mă întrebaţi de unde mi-a venit asta) e atât de puternic în memoria mea încât îl simt pe limbă chiar dacă trec luni sau ani în care nu mănânc hribe. În week-end am fost la pădure şi am
