În ospeţie

Ne place Cujul. Unul dintre motive e acela că e aproape de casă, de Maramureş. În două ceasuri suntem fie la Băiţa de sub Codru fie la Baia Mare. Faptul că drumul durează atât de puţin (şi e din ce în ce mai bun, culmea) ne încurajează să “dăm o fugă”, adică să le facem vizite scurte, “în scop de jaf”, părinţilor noştri. Lucrul acesta s-a întâmplat şi în week-endul care tocmai a trecut. Sâmbătă după ărânz am urcat în maşină, am trecut prin Zalău unde l-am vizitat pe Mircea Groza (mulţumim pentru merinde) şi am poposit în Băiţa de sub Codru până a doua zi la prânz. Iar în maşină, 40 de minute până în Baia Mare unde ne-am jucat cu căţelul părinţilor mei, am mai mâncat cât am putut iar spre seară ne-am înfiinţat în Cluj unde, pentru izbăvirea păcatelor ce se vor vedea mai jos, am alergat până nu mi-am mai simţit picioarele. Iată păcatele:

Salată bună-bună cu legume din grădină.

Pulpe la ceaun cu cartofi. Miam-miam.

Sarmale în frunze de gulie. Extraordinare.

Ardei umpluţi.

Slană, pită picurată, ceapă, caş.

Spre seară, salată de paste.

Am “păgubit-o” pe mama de un borcan cu gem de caise făcut alaltăieri.

Dulce-acrişor, parfumat, cu gust de miez de vară.

Înţelegeţi de ce 6 kilometri în alergare uşoară sunt egali cu zero.