În copilăria mea din Pâncota, Arad, am fost bolnav rău (de unde vorba “am fost şi bolnav când am fost mic”). Rău de tot. La plămâni. Multe injecţii, o alergie la Penicilină (a trecut cumva de la sine) şi alte neplăceri pe care nu mi le amintesc (asta se întâmpla până să împlinesc trei ani). Îmi amintesc însă că mama a aflat de la cineva că laptele de capră mi-ar putea face bine. În concluzie, părinţii mei au cumpărat o capră. Se numea Ţiţa. I-am băut laptele şi m-am făcut bine (asta ca să scurtez povestea). Nu ştiu dacă Ţiţa a sfârşit în oală, la tavă sau la proţap, ştiu doar că laptele de capră e într-adevăr recomandat de specialişti în tratarea bolilor pulmonare, în special a TBC-ului. Asta am aflat-o mai recent. Şi am mai aflat că-i mai plin de vitamine şi mai gol de colesterol şi grăsimi decât laptele de vacă. Lucru care-l face benefic pentru organism. Despre brânza de capră ce să mai spun? Fiind făcută din laptele animalului pomenit deja de atâtea ori în această postare, n-are cum să fie rea. Şi pe lângă că-i bună, mai e şi gustoasă. Chiar azi dimineaţă am mâncat cu bucurie şi poftă nu mai puţin de patru feluri de brânză de capră (caş, telemea, brânză frământată şi brânză maturată) produsă cu metode tradiţionale undeva în Sălaj, comuna Dragu, Fântânele, la ferma Ghiuruţan. Am primit brânza spre degustare de la Mircea Groza, care ştie ce-i mâncarea şi cu ce se mănâncă dânsa. O să iau legătura cu fermierul cât de curâd şi o să vă dau detalii despre sortimentele pe care le produce şi despre cum puteţi ajunge la ele (ori ele la voi). Până atunci, doar poze cu micul dejun:
Se pare că-s în faza BIO. La nimic nu mi-a plouat în gură ca la pozele astea cu brânza, oul fiert, roşia şi ceapa:)) Bine, e adevărat şi că azi am mâncat doar o salată şi ceva migdale crude şi că subconştientul meu îi pusese gând rău frigiderului încă dinainte de a intra la tine pe blog (noroc cu conştientul, că intervine!:D)…
Adi, îmi place mult cum arată blogul tău în ultima vreme. E…apetisant. Şi fotografiile alea ar trebui să se dea cu furculiţă şi cuţit alături!:)) Sau linguriţă, după caz…:-)
innu, adevărul e că încerc să mă uit la poze cât mai rar :-))). mă bucur că-ţi place blogul. să ştii că şi mie. iar cu pozele…mai exersez:-)
Daca se lanseaza si pe la noi pe la Sibiu brandul asta de lactate de capra chiar ma intereseaza. Deocamdata aici gasesc doar frantuzisme (scumpe) si bulgarisme (mmm… mai bine nu, nush de ce nu vreau telemea made in Bulgaria).
nonick, cred ca deocamdata nu ajunge la sibiu, poate dupa ce mai afla lumea (o sa iau masuri pe cat pot). pe de alta parte, poti sa cauti branza de capra “la coline”, se face tot prin zona si e foarte buna. si nici nu-i prea scumpa.
yo, tot timpul mi se face foame cand intru la tine pe blog. tre sa viu la pub cand sunt la cluj :) desi, de obicei, in cluj, mananc acasa. cat de tare e blogu’ tau!
Răzvan, dă un “buzz” înainte, să nu fiu plecat pe undeva :-)
ce bine arata cei drept e si buna telemeaua de capra
succes in continuare arata beton mancarea sper ca si starea tot asa