Bucătar cu diplomă

De azi sunt bucătar cu diplomă. Adică am absolvit cursurile unei şcoli de bucătari, am dat examenul şi aştept ca ministerele care se ocupă cu emiterea diplomelor să …emită şi să-mi trimită diploma care pe drept mi se cuvine.

Toată povestea asta cu diploma de bucătar mi-a amintit de un film de animaţie cu un elefant, Dumbo, care avea urechile foarte, foarte mari, atât de mari încât putea să zboare cu ajutorul lor. Dumbo însă se temea să zboare şi prin urmare cineva (nu mai ţin minte cine) i-a dat o pană pe care s-o ţină în trompă, lucru care-i garanta decolări şi aterizări line. Aşa şi diploma asta, e un fel de pană pentru trompă şi te face bucătar exact cât îl făcea pana vultur pe elefantul Dumbo. Sigur, există reglementări care spun că nu poţi să profesezi ca bucătar dacă nu ai o diplomă care să spună că eşti. Din păcate nu există reglementări care să spună că nu poţi profesa ca bucătar dacă nu-ţi place să găteşti. Da, am văzut nenumăraţi bucătari care fac meseria asta fără cea mai mică urmă de plăcere, fără zâmbet, cu zoală şi chin. Nu spun că şcoala asta a fost degeaba, orice şcoală e bună dacă te interesează obiectul pe care-l studiezi. Nu spun nimic de fapt. Sper doar ca din cei 30 de absolvenţi din grupa mea, să nu fie nici măcar unul care să ajungă bucătar de nevoie şi nu de plăcere. Sper şi le doresc să găsească în ei plăcerea de a găti. O să pun câteva poze cu preparatele colegilor mei (am făcut multe dar mă cam grăbesc, plec spre Baia Mare) mai jos. Am gustat din toate şi nu a fost unul care să nu-mi placă.