Adi Hădean

Dragii mei cititori (câţi aţi mai rămas), e ultima mea zi în capitală. Săptămâna asta am făcut şi distribuit 1000 de porţii de salată de paste. Mi-a plăcut experienţa. Am cunoscut mulţi oameni, am muncit foarte mult dar am şi prins nişte berule pe răcoare cu Tiribonflax, Ilinca şi Copolovici. O să vă spun povestea celor 1000 de salate săptămâna viitoare, când, retras la umbră din calea soarelui andaluz, voi zăbovi pe lângă net într-un locotorio din Roquetas de Mar. V-aş povesti acum dar tastatura la care scriu e absolut îngrozitoare şi fiecare literă iese chinuit. Nu ştiu când voi posta iar, mâine seară pornim spre Spania şi s-ar putea ca până atunci să nu mai am timp suficient şi pentru internet. Să fiţi buni. Cât despre site, Andrei m-a anunţat că deja e pe alt server şi totul va fi ok în curând.

Mic update: salut cu pofta treaza aparitia unui dragut de blog culinar. Se numeste Pranzul din caserola.

Dragii mei, treaba-i cam aşa, din ce ştiu eu: serverul care-mi găzduia www-urile a cam sfeclit-o, nu mă întrebaţi de ce, habar n-am. Cert e faptul că am păţit ruşinea asta de m-a pus Google la colţ. Nu-i nimic, soluţia a fost aplicată (am schimbat iar gazda, cu ajutorul lui Andrei Crivăţ şi al lui Ruben) şi aştept să apară efectele ei, adică să se facă lumină pe adihadean. com respectiv pe adihadean.ro, care-s unul şi acelaşi site, cu mica diferenţă a literelor de după punct.  Cam asta-i despre “site atacator” şi faptul că în ultimele zile nu maţi prea văzut.

Se cuvine să explic şi de ce a întârziat publicarea unor comentarii şi de ce lipsesc răspunsurile la ele (obişnuiesc să răspund fiecărui comentariu): sunt la Bucureşti cu treabă şi stau toată săptămâna, www-ul a postat câte o reţetă pe zi, aşa cum l-am educat (înţeleg că nu toată lumea e afectată de povestea cu Google şi că unii dintre voi văd postările mele) dar nu ştie să aprobe comentariile ori să răspundă la ele. Încerc acum să recuperez şi să răspund retroactiv. Cam asta ar fi. Mâine mai pe răcoare voi reveni cu o poveste despre ce fac eu zilele astea în capitală. Am şi o cronică de restaurant pe care o voi posta probabil Sâmbătă după ce ajung la Cluj. Să fiţi buni, mulţam pentru vizite şi înţelegere.

Am mai postat eu reţete de coaste, fie pe grill fie la cratiţă fie la cuptor. Cea de azi diferă de toate pentru că:

Am porţionat coastele.

Le-am condimentat cu sare, piper, chimen, busuioc, pătrunjel. Am strecurat printre ele câteva cepe roşii, usturoi, o lămâie tăiată în sferturi (am stors zeama peste coaste), ardei gras şi ţelină. Am turnat o cană de apă şi o ceaşcă de vodcă peste coaste. Am dat tava la cuptor, acoperită cu o folie de aluminiu. După 20 de minute am îndepărtat folia.

După alte 30 de minute (185 de grade Celsius în cuptor) am adăugat câteva ciuperci. Am mai lăsat tava în cuptor încă cinci minute.

Asta a ieşit:

S-au topit în gură.

Fetele din bucătăria Pub-ului pot depune mărturie dacă-i cazul.

Gata, asta-i tot pentru azi.

Într-o zi primesc un e-mail de la “Vasile românul”. În respectivul e-mail, respectivul Vasile îmi spune că-s un ţăran cel puţin retardat, că nu cunosc limba română şi că ar fi cazul să mai pun mâna pe carte. Motivul: Vasile, în erudiţia lui, crede că “dovlegei” e varianta corectă a cuvântului “dovlecei”. Deci Curcubita pepo oblonga pre rumuneşte se cheamă “dovlegel” tot aşa cum ruda sa, Curcubita pepo, se cheamă (mai mult ca sigur) dovleag. Mi-am reprimat pornirea de a-i trimite românului de Vasile un e-mail de răspuns, am şters şi mesajul şi nu mai am adresa lui, altfel v-aş fi rugat să-i scrieţi voi varianta corectă în limba română (sigur, există zone din România în care dovleceilor li se spune dovlegei dar există şi zone în care castraveţilor li se spune pepini morători iar asta nu-i transformă pe castraveţi în prieteni ai  Academiei Române). În fine, mi-am adus aminte de Vasile şi m-am gândit să-i ofer o bucurie, nişte chifteluţe din DOV- LE- CEI! Pam-pam!

Mai întâi şi mai întâi, am dat dovlecelul (unul mai mare) prin răzătoarea mare, l-am frecat cu puţină sare şi l-am lăsat să se odihnească un sfert de ceas. În timpul ăsta, dovlecelul a eliminat foarte multă apă. Cam 300 de mililitri au ieşit dintr-un dovlecel de 2 kilograme.

Am stors bine dovlecelul, l-am condimentat cu busuioc, pătrunjel, puţin oregano (toate uscate), piper şi boia, am spart un ou peste el, am adăugat trei linguri de făină şi o lingură de parmezan ras şi am amestecat totul.

Am rupt chiftele din compoziţia aceasta (cu ajutorul unei linguri). Le-am prăjit în ulei bine încins. Cam două minute pe o parte, două pe cealaltă.

Am mâncat chifteluţele din dovlecel cu roşii şi mărar.

Au fost bune. Şi-au câştigat un loc între mâncărurile vegetariene pe care le plac.

Să aveţi o zi bună.

Mi s-a făcut poftă de spanac. Nu-i chiar vremea lui (se găseşte proaspăt primăvara şi toamna) dar din fericire există congelatoare pe lume şi spanac de pus în ele. Pentru că tradiţionalul spanac cu ochiuri îmi place doar cu spanac proaspăt (ştiu mă alint, de fapt, dacă-i bine gătit mănânc în combinaţia asta şi din cel congelat), am ales o reţetă de penne cu spanac. E simplă de tot:

Am pus spanacul într-o tigaie împreună cu un căţel de usturoi tăiat în bucăţi mari, puţină apă şi puţin ulei.

După ce s-a dezgheţat spanacul şi s-a sotat uşor, am adăugat smântâna dulce, puţină sare şi puţin piper.

Am pus pennele fierte al dente, am amestecat bine şi după 30 de secunde am stins focul.

Peste penne am ras puţin parmezan şi am mai pus pe farfurie şi o jumătate de roşie. Busuioc, mentă, pătrunjel, ce aveţi puteţi folosi pentru un plus de aromă şi de prospeţime. Eu am avut mentă.

Au fost excelente.

Ca să nu credeţi că-mi laud marfa fără acoperire, poftiţi de încercaţi.

Ce spuneţi?

La revedere, poftă bună.

E Duminică, poate aveţi poftă de un desert, poate vreţi să vă răsfăţaţi puţin. Hai să vă dau o idee:

Am luat un kilogram de prune. Am spălat prunele, le-am scos sâmburii, am turnat peste ele trei linguri de miere şi două de zahăr vanilat.

Am pus prunele într-o cratiţă, am turnat peste ele două căni de apă şi o ceaşcă de vin alb dulce. Am pus cratiţa pe foc şi am acoperit-o cu un capac.

După zece minute (foc mic) am ridicat capacul şi am presărat o linguriţă de scorţişoară şi am stors zeama unei limete.

După alte 15 minute de fiert la foc mic, fără capac de data asta, am luat cratiţa de pe foc şi am lăsat prunele scăldate-n siropul aromat să se răcească puţin.

Am completat desertul cu îngheţată de ciocolată şi de vanilie. Şi cu puţină mentă.

E criminal să pozezi îngehţată pe caniculă. Iar prunele destul de fierbinţi şi ele, n-au fost de mare ajutor în sensul ăsta.

Pe de altă parte, nu-i cinstit să mă plâng de prune, contrastul dintre fierbinţeala lor şi îngheţată a fost o experienţă extraordinară.

Vă propun să încercaţi şi voi. Dacă nu aveţi îngheţată la îndemână, aşteptaţi până se răcesc prunele, puneţi-le în cupe cu siropul lor cu tot, lăsaţi-le la frigider să se răcească bine şi mâncaţi-le cu cine vă e drag.

Ud, rece, acru, rece din nou, foarte rece. Cam asta vrem cu toţii pe căldura “tropicitoare” (de pe la ştiri luat cuvântul) de ne încearcă în ultimele zile. Sigur, specialiştii spun că-i bine să bem ceai cald şi să ne ferim de băuturile foarte reci. Or fi având ei dreptate dar eu unul lucrez între focuri şi cuptoare într-o pivniţă, ceaiul cald nu face faţă la cele 48-50 de grade Celsius dintr-o zi plină. Am trecut pe limonadă şi diverse variaţiuni pe această temă. Iată:

Am pus apă într-o carafă. Am adăugat trei-patru linguri de miere. Am amestecat până s-a dizolvat mierea.

Am rupt câteva frunze de mentă creaţă şi le-am aruncat în carafă. Am amestecat puţin pentru ca menta să-şi elibereze uleiurile volatile în apă.

Am stors în apă trei limete, am tăiat o limetă în sferturi şi am pus-o şi pe ea în apăa devenită între timp limonadă.

Mi-au mai rămas de pus doar cuburile de gheaţă. Ceea ce am şi făcut.

Carafa a transpirat, eu m-am răcorit.

Gheaţă să fie, vara poate să înceapă. Oops! A început deja.

Îmi plac limetele. Poate prea mult:-).

Urmând aceiaşi paşi dar incluzând în reţetă câteva lămâi şi două portocale, am obţinut un “punch” rece din citrice, foarte aromat.

O încântare, pe cuvânt!

Încep cu precizarea: dacă nu aţi observat, vă spun eu:  adresa blogului meu e www.adihadean.ro. Până acum câteva săptămâni era www.adihadean.com. Vechea adresă, folosită acum doar pentru redirecţionare, a fost compromisă. Nu ştiu de ce şi în ce fel, cert e că e socotită “site atacator” şi accesul către ea e restricţionat. Habar n-am cum se poate rezolva problema asta, probabil Hosttix (firma care mă găzduieşte) ar putea să facă oarece în sensul ăsta.  Pe de altă parte, voi, dacă mă aveţi în blogroll (şi vreţi să mă păstraţi acolo) cu vechea adresă, puteţi să faceţi o mică modificare a adresei, lucru pentru care de pe acum vă mulţumesc:-).

Că am terminat cu precizarea, să trec la darea de seamă: ieri am fost la Oradea pentru a filma utlimul spot din campania de vară  Proges .  Am lucrat cu bucurie şi haz împreună cu echipa Utopium, agenţia care realizează spotul şi campania. A fost o experienţă interesantă. Mi-a plăcut.

Mihai şi Cristi (regizor şi DOP în cazul de faţă)  cercetând detaliile tehnice.

S-a filmat în HD. Aş fi luat camera acasă dar stăteau cu ochii pe ea ca pe butelie.

Un meduz. Tema spotului fiind vacanţa, mi-au dat chiloţii roşii, lopăţele şi o găletuşă.

Pe drumul de întoarcere am oprit la Negreni, imediat după Piatra Craiului. Undeva pe dreapta cum vii spre Cluj, se înşiră câteva crâşme. Am intrat la “Michael’s” şi am mâncat iahnie cu ciolan. Enorm ciolan, cam 500 de grame. Iahnia absolut senzaţională. 16 lei, ceea ce mi s-a părut de domeniul fantasticului. Recomand.

Gata pe azi, n-am reţetă, din motive lesne de înţeles (cred). Mâine, om vedea. Să fiţi buni.

Reţeta de azi e o combinaţie între cartofii franţuzeşti şi pofta mea de bacon crocant, bine pătruns de căldură. Am gătit, am gustat, a ieşit bine. Pe când să mă aşez la masă, am constatat că mâncarea s-a ascuns în burţile fetelor de la bucătărie (porţia din poze a mâncat-o Andrei). Oricum, am reţeta, am pozele, cred că-mi  mai iese măcar o dată la fel:

Am uns o tavă cu ulei şi am aşezat în ea un strat de rondele de cartofi fierţi (în coajă, în apă cu sare). Peste cartofi am împrăştiat un ou fiert şi câteva bucăţele de bacon trase la tigaie (adică prăjite discret).

Am pus peste toate cele cam trei linguri de smântână şi am condimentat cu sare şi piper.

Am acoperit  cu un strat de brânză (Trapist) dată prin răzătoare amestecat cu un cartof fiert, dat şi el prin răzătoare. Am împrăştiat pe deasupra baconul care mi-a rămas (am prăjit mai mult).

După 20 de minute la 200 de grade Celsius:

Aur galben…

…aur roşu.

Gata, cam asta-i tot.

Cunoaşteţi campania de strângere de bani pentru tratamentul şi operaţia lui Alexandru. Azi am primit un e-mail din care am aflat următoarele:

“Centrul pentru Proiecte Sociale va invita sa faceti parte dintr-un lant care il poate trage la suprafata pe Damian, deasupra indoielilor si suferintei.
LaserMaxx Romania (Bucuresti), partenerul Centrul pentru Proiecte Sociale in aceasta actiune, va gazdui luni 3 august si marti 5 august, o actiune de strangere de fonduri. In aceste zile, de la ora 14.00 la ora 24.00, toate incasarile din jocurile de laser tag vor merge catre Damian. Datorita costului scazut al unui joc de laser tag (15 minute – 15 lei) pretul unui joc va fi majorat la 20 de lei. Va vom astepta acolo cu un suc, ceva de rontait si multa buna dispozitie. Desigur, cine doreste sa ofere mai mult pentru un joc de laser tag este invitat sa o faca. Daca nu ai timp sa ni te alaturi poti dona cash la LaserMaxx in orice zi, in timpul programului arenei.
De asemenea, conturile lui Alex iti stau la dispozitie pentru donatii bancare.

Sa luptam impreuna pentru salvarea unei vieti! Convinge 10 prieteni sa joace laser tag in zilele de 3 si 5 august 2009 sau sa doneze orice suma pentru Alex!

Trimite-ne confirmarea prezentei la LaserMaxx la numarul de telefon 0726 140 106 (Ioana Tatar) sau contact@proiectesociale.ro. De asemenea, trimite-ne numele tuturor care ti s-au alaturat in aceasta lupta. Vom alcatui o lista cu sustinatori si vom transmite din mesajele voastre de incurajare parintilor si lui Alex. Nu fiti modesti, trimiteti-ne numele voastre si ale sustinatorilor care vi s-au alaturat. Acolo unde sunt multi oameni, mai vin intotdeauna si altii iar unde-s multi puterea creste. Haideti sa fim cat mai multi! Lista va fi afisata pe site-urile www.lasermaxx.ro si www.proiectesociale.ro. Astfel, vom urmari cu totii in timp real cati suntem cu adevarat!”

Pentru informatii suplimentare accesati www.alexdamian.com
CONTURI SI DATE DE CONTACT
PENTRU DONATII :
IN BANCA TRANSILVANIA SUCURSALA CLUJ NAPOCA
RON : RO36 BTRL 0670 1201 T187 87XX
EUR : RO11 BTRL 0670 4201 T187 87XX
USD : RO60 BTRL 0670 2201 T187 87XX
TITULAR CONT: BRISC ALEXANDRU DAMIAN
COD SWIFT : BTRLRO 22
ING BANK N.V. Amsterdam Sucursala Bucuresti
RON : RO31 INGB 0000 9999 0019 3771
EUR : RO85 INGB 0000 9999 0155 2157
USD : RO46 INGB 0000 9999 0155 2471
Codul SWIFT : INGBROBU
POSESOR CONT TATA : BRISC CLAUDIU MARIUS

Adresa LaserMaxx:
Subsol parcare City Mall, Eroii Revolutiei la 5 minute de Piata Unirii
(sos. Oltenitei 4A, intre Billa si BCR)
Sect. 4, Bucuresti.
Contact LaserMaxx Romania:
0740 222 809 sau maxx@lasermaxx.ro

Contacte

Tata – Claudiu Brisc : (004)0744/538256

Mama – Ioana Brisc : (004)0740/523918
Contact Centrul pentru Proiecte Sociale:
Ioana Tatar – 0726 140 106 sau contact@proiectesociale.ro
Centrul pentru Proiecte Sociale – asociatie sprijinita de Inari Parish, Finlanda