Zamă de păstăi

Când mi se face dor de casă (de casa în care am crescut, nu de cele în care am locuit de când m-a înţărcat mama) mă apuc şi construiesc mâncăruri pe care le ţin minte din copilărie, mâncăruri care stâmpără pofta de pe limbă şi cea din suflet la un loc. O astfel de mâncare e zama de păstăi, o supă-ciorbă de fasole verde (care poate fi galbenă, verde, vânătă ori împistrită)pe care mama o face vara din păstăi proaspete şi iarna, ca să ne mai amintim de vară, din păstăi puse bine în borcan şi în cămară. Se face aşa:

Se adună păstăile. Alături de ele, oarece roşii, ceapă, usturoi, pătrunjel, mărar (mărarul e opţional).

Se curăţă păstăile (le se rup capetele) şi se spală în apă multă. Insist.


Ceapa şi usturoiul se călesc în puţin ulei.


Ca să nu apară discuţii între organele interne şi posesorul lor, nu ardeţi ceapa nici măcar n-o rumeniţi. Puneţi repejor păstăile, un morcov mărunţit şi niscai ţelină în oală, amestecaţi energic, aveţi grijă să se acopere păstăile cu un strat de ulei apoi acoperiţi cu apă. Puneţi capacul şi aşteptaţi să clocotească.


După ce constataţi că păstăile s-au pătruns, puneţi roşiile tăiate cubuleţe.

Dregeţi zama cu iaurt ori lapte acru/prins (amestecaţi mai întâi iaurtul cu zamă din oală), condimentaţi cu sare, piper, poate şi puţin cimbru uscat, puneţi pătrunjelul şi mărarul tocate nu foarte mărunt, lăsaţi să se hodinească sub capac preţ de cinci minute (aţi oprit focul deja) şi mâncaţi cu pită ţărănească ori fără, cum vă vine. Puteţi să scăpaţi în zama asta şi oarece afumătură, nu-i bai mare, dar vară fiind, poate nu-i musai.

Mie mi-a plăcut.

Sper să vă placă şi vouă.