Prietenii pe care i-am pomenit în postarea asta (cea de ieri, cum ar veni), au rămas în Cluuj pentru spectacolul de gală al TIFF-ului. Habar n-am cât de mult le-a plăcut spectacolul dar ştiu (cred) că le-a plăcut gulyas-ul pe care l-am construit pentru ei. Am încercat o variantă inspirată pe jumătate de Mircea Groza şi pe jumătate de Jamie Oliver, despre care se ştie că-i ungur. Sau englez. Iată:
Am pus la topit trei scrijele de slănină din producţia unui cetăţean din Băiţa de sub Codru. Împreună cu ele, nişte seminţe de chimen care s-au prăjit şi au aromat grăsimea. Apoi le-am scos din oală. Şi slana şi seminţele.
În grăsimea rămasă de la slană am pus la călit legumele: ceapă, usturoi, morcov, ardei gras, ţelină, pătrunjel. E important: ceapa trebuie să fie mai multă decât toate celelalte la un loc. La fel de important, dacă sunteţi tentaţi să adăugaţi ulei sau apă, reprimaţi-vă pornirea, legumele au destulă apă în ele şi vor scădea frumos, fără să se ardă, cu condiţia să nu daţi focul tare.
După ce legumele au pierdut cam o treime din volum, am adăugat carnea (spată de porc şi fleică, două feluri de carne suficient de fragede, suficient de unse dar nu prea unse)
De ce a ieşit mai bun decât în alte dăţi? Un motiv- ardeii copţi introduşi în scenă la final, cu cinci minute înainte de a lua gulyasul de pe foc. Au un gust bogat pe care-i păcat să-l ratezi. I-am tocat mărunt şi i-am amestecat în oală.
Un alt motiv: nu am pus pastă de roşii (o folosesc iarna şi primăvara, înainte să apară roşiile prin grădini) ci roşii adevărate, cu gust şi textură de roşie, nu de plastic.
Din făină, ou, sare şi ulei am făcut găluşcuţe pe care le-am rupt cu lingura şi le-am lăsat să fiarbă în gulyas cam zece minute. Trebuie să vă spun că înainte de a pune roşiile am pus cartofii la fiert (dacă-i pui după roşii fierb mai greu) şi după ce au fiert găluşcuţele am oprit focul şi am pus cârnatul (rondele). Am făcut aşa pentru c dacă fierbi cârnatul, se întăreşte. Dacă-l opăreşti doar, rămâne fraged.
Condimente: sare, piper, fulgi de ardei iute, pătrunjel verde, busuioc uscat, cimbru uscat, chimen (predominant dar fără să le caopere pe toate celelalte). Sigur, partea cu condimentele e după gust, din acest motiv e nevoie de oarece experienţă pentru a face un gulyas cât de cât reuşit.
Smântâna e opţională. Cei mai mulţi o pun (niciodată în oală, doar în farfurie).
Am tot cautat saptespemilioane de site-uri ca sa gasesc o reteta de soamne-ajuta de gulyas. Amu's fericit. Daca dai si-o reteta de ciorba de burta, promit ca salivez pe ecran. Ca fan Hadean am devenit deja.
claudius, se face, cât de curând :-)