Am fost la Oradea, să rezolv o problemă cu statul român, care, ca orice curvă care se respectă, mi-a luat banii înainte să presteze serviciul (pe care m-a obligat să-l cumpăr). Diferenţa dintre stat şi curvă e că statul a uitat să presteze serviciul şi m-a amânat puţin cu satisfacerea doleanţelor. Am trecut repede peste dezamăgire, mai ales că am trecut la punctul doi pe ordinea de zi, respectiv plănuirea unui eveniment interesant (o să fac nişte frigărui în stil argentinian, în jurul unui rug măricel, cu ocazia Zilelor Cetăţii, la începutul lunii viitoare). Mai după prânz a venit şi partea care a făcut să merite excursia. Vă arăt mai jos:
Am dat o fugă la Sânmartin, să vedem tânăra familie Dragotă.
Am mâncat frigărui.
Şi mici. Îngheţata, berea şi ciorba de perişoare nu au mai apucat să fie pozate.
Pentru a mai arde din cele rele de pe şolduri, m-am jucat puţin de-a balenul. Acum mă duc să alerg, deci nu mai stau, deci nu mai pun şi restul de 68 de poze. Pe mâine.
hai bre ca pana la ura totul e bine cand se termina cu bine. Sa inteleg ca daca ai putut sa scrii mai sus, inseamna ca ai si iesit viu din apa. :D
nina, sunt ca un peşte :-)
Hehehe, curată prostituție! Și dacă statul e o curvă, peștele cine e? Să fie…?
Auzi, apropo de banii înainte, să știi că am preluat și eu principiul. De când cu recesiunea, se înmulțesc țeparii!:))
innu, cred ca o sa adopt si eu chestiunea:-)