Fie şi puţină carne

Am reuşit să ne ţinem de obiceiul de a evada două-trei ceasuri din oraş, în mijloc de săptămână, doar pentru a mânca în aer curat, la umbră de copac, în compania prietenilor. Am urcat ieri la Hoia, înarmaţi cu grătar, cărbuni, o stivă de frigărui şi alte mărunţişuri trebuitoare pentru ca o cină în aer liber să fie perfectă. Ştiu că v-am mai arătat frigărui. Cele de ieri însă, au fost altfel. Iată în ce fel:

Mai întâi am fost la piaţă, am intrat într-o măcelărie şi l-am rugat pe măcelar să-mi taie nişte piept de porc în felii subţiri.

Am făcut 12 frigărui învăluite. Adică am trecut pieptul de porc prin ţepuşă având grijă să prind între pliurile formatecâte o bucată de piept de pui, o rotiţă de cârnat de casă şi câte o bucată de ardei ori ceapă, pentru aromă. Am condimentat frigăruile cu sare, piper şi pătrunjel uscat şi le-am lăsat să stea în frigider o oră şi jumătate.


Am fiert (bine) două kilograme de cartofi noi. Am scurs apa de pe ei, i-am condimentat cu sare, piper şi cimbru uscat, i-am stropit cu ulei de măsline, i-am înşirat câte trei pe o frigăruie (sunt mult mai uşor de controlat aşa), i-am învelit în folie metalică (fiecare frigăruie în parte) apoi i-am pus pe grătar (puteam să-i pun direct pe jar).

Ca antreu am avut pâine de casă, slană friptă şi ceapă. Azi beau ceai de lumânărică da' nu contează.

Am mai păcălit şi câteva roşii să intre în combinaţia asta. Nu ne-a părut rău.


Până am mâncat noi bunătate (răutate) de pâine cu slană, s-au copt cartofii.


Am pus frigăruile deasupra jarului. Le-am stropit din când în când cu bere neagră.

În opt minute am avut o stivă măricică de frigărui aromate, afumate bine, pătrunse corespunzător.


Apoi am mâncat. Vânăta a fost un fel de bonus.

Ziua de ieri mi-a plăcut. O să mai fac.

La revedere.

Tweet