Mă gândeam la Mile, la războaiele prin care l-a purtat viaţa, la povestea faină pe care a pornit-o recent. Şi cum mă gândeam eu, pac! M-a lovit inspiraţia. Mi-am zis că n-ar fi rău să încerc să fac o mâncare de vară şi căldură, cu vinete şi ardei şi ceapă, aşa cum am văzut într-un film cu arabi şi cămile. Mă rog, măcar ca aspect, că precis gusturile nu se pupă la milimetru (din lipsa mirodeniilor specifice). Iată:
Am copt doi ardei graşi. I-am curăţat şi i-am lăsat să zacă în ulei de măsline amestecat cu oţet, sare, piper, busuioc şi miere.
Am copt o vânătă. Am curăţat-o, am lăsat-o un sfert de ceas pe un plan înclinat, să se scurgă. Am tăiat-o în cuburi, aşa cum vedeţi în poză.
Am tăiat într-un bol două roşii, un ardei iute, două fire de ceapă verde şi o legătură de pătrunjel.
Am pus vânăta şi ardeii graşi în acelaşi bol, am turnat peste toate uleiul cu mirodenii în care au stat ardeii şi am amestecat uşor.
Salata asta se poate mâca aşa cum e, se poate amesteca cu paste fierte sau cous-cous sau se poate îmbina cu pâinea prăjită într-o porţie de bruschette foarte sănătoase.
Am adaugat un catel de usturoi. A iesit bestial!!!
andreeea, te felicitez :-)
Am mancat asa ceva facut de un turc. Tulai. Buni. Au tecut vreo 5 ani de-atunci. Si tu acum imi faci iar pofta?!? Inca ceva: era cu capia, nu cu gras.
nonik, cred că pofta-i toată scofala când vine vorba de poveşti cu mâncare :-)
tocmai ce am facut reteta, e bestiala :D
scumitza, no bravo dară :-)