Piept de pui cumva şi o clătită altfel

Ieri am participat la o demonstraţie gastronomică (vin mâine cu detalii despre asta pentru că nu s-a terminat, mai am şi azi de lucru acolo). Marea bucurie pe care mi-a adus-o evenimentul (pe lângă lucrurile noi pe care le-am învăţat de la un chef foarte bun) a venit din întâlnirea cu Maria. Maria e o prietenă din Baia Mare. Genul de persoană cu care poţi să nu te vezi patru ani la rând iar asta să nu afecteze prietenia voastră, revederea fiind un lucru cât se poate de natural. Ea are o firmă de catering (Yoffi) care s-a dezvoltat binişor în ultimii ani, firmă ai cărei primi paşi i-am văzut cu ochii mei. Am invitat-o pe Maria în Pub, la masă. A ajuns acolo taman când scoteam din cuptor ultima mea încercare culinară. I-am dat să guste şi am primit notă bună, ceea ce-i mare lucru pentru că Maria e o meseriaşă. Iaca reţeta:

Ştiu, e cam beznă în poza asta. După ce vi se obişnuiesc ochii cu ea, vedeţi o jumătate de piept de pui peste care am pus sare, piper, chimen şi boia.

Am acoperit puiul cu felii subţiri de roşie (ca să nu se ardă condimentele).

I-am făcut puiului şi un înveliş, un blindaj din felii subţiri de bacon. Apoi am dat puiul la cuptor. 16 minute la 200 de grade Celsius.


Pentru garnitură (mai degrabă pe post de însoţitor), am luat o clătită şi am umplut-o cu parmezan ras şi brânză cu mucegai albastru. Am rulat clătita şi am pus-o în cuptor pentru patru-cinci minute, să se topească brânza din ea.

Am făcut repede un sos din smântână şi parmezan, la foc mic, să nu se ardă. Sosul e pentru clătită.

Asta a ieşit.

Pui destul de fraged (pentru o bucată de piept, vreau să spun), clătită scăldată în sos, bacon crocant.

Pa!

Tweet