Mămăliga cu dulceaţă de prune (care nu-i ca dulceaţa, e mult mai vârtoasă, mai spre marmeladă) e tradiţională în Maramureşul istoric, o fac Anuţăle şi Măriile pentru coconii lor, care o mănâncă de pă scăuneş o’ de pă prag. Moroşanu’ care-i moroşan are în istoria vieţii lui măcar o roabă de mămăligă, apoi mămăliga aceea o fi fost ba cu brânză şi jumări, ba cu cârnaţi, ba cu carne din borcan (carne prăjită şi păstrată peste iarnă în untură, la loc rece) şi cu varză acră, ba cu silvoiţă (magiun). Emisiunea în care cu bucurie apar la TVR3, Sarea în bucate, prezintă pe cât se poate (şi se poate) reţete tradiţionale, vechi, unele chiar uitate. Cea pe care v-o arăt azi a fost filmată acum câteva zile şi vine hăpt de la Botiza.
Vedeta:
Pălmaşii
Miez de nucă. E esenţial. Oul e necesar şi el. Albuşul, mai exact. Pe care-l batem, îl amestecăm cu magiun şi-l turnăm peste mămăligă înainte de a o da la cuptor.
Cât despre mămăligă…apă, sare, mălai, energie.
Mămăliga se lasă la rece apoi se răstoarnă pe o farfurie. Uită-te la ea, cum stă mândră ca luna plină şi aşteaptă să fie desăvârşită.
Mămăliga se taie în discuri (cam ca un blat de tort). Fiecare disc se acoperă cu un strat de magiun, peste care se presară (din belşug) miez de nucă. Măcinat. Se aşează straturi-straturi iar peste ultimul strat, care-i musai unul de mămăligă, se toarnă albuşul bătut cu magiun. Se pune construcţia asta într-un vas rezistent la căldură şi se dă la cuptor pentru un sfert de ceas ori mai bine, până se rumeneşte frumos.
No, o fo’ bun.
De bună samă.
yam, yam
şi în zona mea se mâncă aşa ceva… numa că-i o reţetă (impropriu spus) mai simplă; adică sălvoişul păstrat în oale de pământ, după ce-i extras cu greu de acolo, se lungeşte cu un pic de apă pân se obţine o chestie mai lungă, o chisăliţă. şi în zama asta de dulceaţă de prune se pune mămăligă rece, cubuleţe ….şi se papă tot
si bunicii mei mâncau chestie de-asta când erau zile de post şi or trăit mai mult de 80 de ani
lucru care mie n-o să mi se întâmple ever :)
si Buna ne facea mamaliga cu silvois, numai ca lipsea nuca dintre paturi si mamaliga era lasata mai moale si era intinsa cu lingura. Dar recunosc ca asta arata mai bine.
dragii mei, n-or fi prea sofisticate retete de felul acesta dar cred ca marita sa le mai facem din cand in cand, macar de dragul amintirilor din jurul lor :-)
Apai musai din cand in cand sa facem si retete dinastea. Eu is din Salaj … da la noi nu am vazut ase mamaliga. Am pus-o pe lista de asteptare :) Numai bine!
potro, bun venit:-). nu lăsa să aştepte prea mult :-)
Mamaliga cu magiun?….voi vorbiti serios?…apoi Adi tata,nu stiu daca ti-as minca asa ceva, sincer….o fi ea buna , dar nu stiu ce sa zic,,,pt mine mamaliga cu dulceata de prune, este exact ca si lebenita cu piine.
Ce ma mai atrage in toata chestia asta sunt pozele…alea sunt reusite..si cum stie toata lumea, ca uele persoane maninca si cu ochii, o sa-i atragi sigur pe aia la reteta ta:))…Bafta la voi