Bucătăria lui Mircea Groza (10): Fudulii de curcan

Ghici ce a păţit curcanul pentru a putea fi realizată această reţetă?!? Exact! Şi nu unul, mai mulţi. Nu voi insista asupra drumului parcurs de fudulii de la curcan la farfurie, nici nu vă spun că-i musai să vă placă ce veţi vedea. E o reţetă pur le conesior, bre, cum ar spune prietenii mei rromani de la metroul din Paris. Mircea Groza a preparat cele de mai jos şi le-a pozat. Eu vi le arăt, cu regretul celui care nu a apucat să guste:

Fudulii, slană, muşchi file (sau ceafă afumată), sare, piper, busuioc,boia, usturoi, leurdă, ulei de măsline iuţit cu seminţe de ardei iute.


Slana, usturoiul şi carnea (care poate fi uscată şi afumată, doar afumată, pastramă sau chiar crudă, dacă e tăiată suficient de subţire) se taie în bucăţi mici şi subţirele.


Fuduliile se împănează cu usturoi, slană şi carne. Se fixează totul cu o scobitoare.

Fuduliile se prăjesc în puţin ulei. Ar merge poate şi o lingură de untură de porc.

Din sare, piper, boia, usturoi tocat, busuioc şi ulei cu ardei iute, se face un amestec ce se toarnă peste fudulii.


…care se mai lasă pe foc potrivit încă cinci minute.


Leurda se taie în făşii subţirele. Cu ea se garniseşte mâncărica asta care luptă cu prejudecata şi, când câştigă, aprig se mai veseleşte împreună cu papila gustativă a meseanului şi cu un pahar (două) de vin de Cicârlău ori alt vin roşu, tânăr şi zburdalnic.


Ce spuneţi?

Tweet