Zece mii de variante

Nu ştiu dacă sunt pe lumea asta chiar zece mii de feluri în care poţi prepara o salată. Probabil că da, probabil că sunt mult mai multe, dacă nu limităm lumea la universul pe care-l cunoaştem din pruncie şi care ne învaţă că salată se numeşte frunza aceea verde fără prea mult gust pe care o găsim prin grădini, salata de biof (eventual cu carne de pui), salata bulgărească şi salata orientală (orizontală, în unele culturi). Azi vă voi arăta una dintre multele variante posibile: Şi nu mă lungesc cu vorba, intru-n pită:

Începem cu un morcov. Îl facem făşii, cu ajutorul unui dispozitiv de curăţat legumele. Dacă nu avem dispozitivul, tăiem morcovul în baghetuţe foarte subţiri. Foarte!

Continuăm cu ceapa. Foarte puţină şi roşie. Discreţia e o virtute, se aplică şi în cazul cepei din salata noastră.


Urmează varza, tăiată în fâşii subţiri.


Ţelina, parfumată şi plină de alte virtuţi (iar cuvântul ăsta, ce să mă fac?), se taie în baghetuţe subţiri înainte de a fi adăugată la salată.

O jumătate de roşie e tot ce ne trebuie pentru culoare şi pentru ca salata să nu fie prea seacă.

Pentru aciditate folosim zeamă de lămâie verde. Merge şi zeama de lămâie dar limeta e mai parfumată. Vă recomand să stropiţi repede salata cu zeama limetei, ţelina se oxidează repejor şi morcovul la fel, nu vrem să se întâmple asta.

Mai punem două frunze de salată verde şi trei linguri de ulei de măsline, amestecîm bine, condimentăm cu sare şi piper, mai amestecăm puţin…


Salata poate rămâne aşa. pur vegetariană. Pe de altă parte, dacă nu vă mulţumiţi cu atât, puteţi adăuga piept de pui făcut pe grill.

Asta-i salata.

Eu am mai pus lângă salată o bruschetta, o felie de pâine prăjită peste care am pus roşii cubuleţe, amestecate cu sare, piper, busuioc şi ulei de măsline. Şi ciuperci tăiate lamele.

Tweet