O reţetă de cozonac
Am mai făcut reţeta asta de cozonac, şi pentru emisiunile mele tv, şi pentru prieteni,şi pentru familie. Ieri am făcut cozonacii împreună cu mama şi a fost cu totul altfel. Nu pot să explic sentimentele, şi nu din lipsa vocabularului ci pentru că-s prea puternice şi azi mă feresc de cuvinte puternice. E la fel ca atunci când tai un porc cu tata, amestec în mămăligă supravegheat de bunica (asta nu se mai poate, din păcate) sau bat o frişcă pentru o prăjitură făcută de sora mea cea mare. Ţine de familie şi asta nu se poate povesti în vorbe puţine ori slabe. Aşa că o las pe altă zi. Azi vă povestesc doar cozonacul.
Un kilogram de făină, trei gălbenuşuri, două linguri de zahăr, coaja unei lămâi, zahăr vanilat. 
Două linguri de unt se topesc în jumătate de litru de lapte.
Drojdia proaspătă se pune la înflorit în lapte cu zahăr.
Se amestecă toate cele pe care le-aţi văzut şi se iau la frământat, cu lapte călduţ (atenţie la temperatură, dacă-i fierbinte moare drojdia şi nu mai creşte).
Se frământă aluatul până se desprinde uşor de mână. Trebuie să rămână moale, altfel cozonacul va fi îndesat. Vrem un cozonac pufos, nu?
Aluatul se lasă la dospit într-un loc mai cald, sub un ştergar curat. În cele 30-40 de minute în care creşte aluatul, avem vreme să pregătim umplutura. Mai întâi măcinăm nuca. Râşniţa e un pic mai bătrână decât mine dar se ţine bine.
Macină aşa cum trebuie, nici prea fin, nici prea grunjos. A primit-o mama când s-a măritat.
Nuca se amestecă apoi cu zahăr (destul, să fie dulce) şi cu coajă de lămâie Dacă vreţi, puteţi să puneţi stafide. Mama nu pune, că-s grele şi nu lasă aluatul să crească. Sigur, se pot pune în aluat dar atunci umplutura nu poate fi prea multă, că face tunel şi se surpă. Iar nouă ne place ca umplutura să fie multă. Foarte multă.
Între timp o fi dospit aluatul. Dacă până acum am avut nevoie mai mare de putere, acum se cere un strop de ştiinţă. Mai întâi se presară făină peste planşeta din lemn de brad.
Aluatul se întinde în foaie groasă de un centimetru, poate chiar mai groasă puţin, să aibă de unde creşte. Peste aluat se întinde miezul de nucă, în strat aproape la fel de gros.
Cozonacul se rulează strâns, cu grijă, să nu rămână aer în sul (rămâne puţin, că nu-i cu pompă de vid, ideea e să scoţi cât poţi de mult din el), altfel se umflă coca şi nuca rămâne undeva jos.
Dintr-un kilogram de făină au ieşit trei cozonaci măricei pe care i-am lăsat să mai crească un ceas în tăvi.
Înainte de a da cozonacul la cuptor, l-am uns cu ou bătut, să prindă crustă frumoasă.
După 40 de minute la cuptor, au ieşit trei cozonaci frumoşi, crescuţi şi plini de nucă.
I-am stropit cu apă rece şi i-am acoperit iar cu un ştergar. Aburii care s-au format şi scurta şedinţă de saună au înmuiat crusta, i-au dat elasticitate şi fineţe.
Bre, nu puteai sa arati tu chestia asta acum cateva zile?
Glumesc! Sarbatori cu bine sa aveti!
nina, dacă nu era atât de proaspăt, arătam. şio mulţumim, şi vouă la fel :-)
Hristos a înviat!
Pe de altă parte, tot mai bun postul…
Vania, Adevărat a înviat!. o fi bun şi postul, nu zic :-)
buna ziua.
ai folosit NUMAI trei oua pentru 3 cozonaci?
april: se pare că da:-). sunt destul de eficient, nu? :-)
Dragul meu amator de a face cozonaci.Trebuie sa-ti spun ca ai o f. mare apreciere din partea mea,pentruca vrei sa faci cit mai multe retete si este f. bine.Trebuie sa stii ca la un kg de faina ar trebui cam 6-7 galbenuse de oua fara albuse pentruca albusele aspresc cozonacu si apoi nuca este mult mai buna daca inainte de a o macina o pui mai intii in cuptor si o prajeste putin si apoi lasa-o sa se raceasca, apoi ia nuca in palmele tale si o freaca putin ca sa se curate de coaja aceia care face usturimi la stomac si apoi dupa ce ai frecat-o in palme si ai scuturat toata coaja de pe ea o dai prin masina si apoi opareste nuca cu putin lapte fiert si cind este rece poti adauga esenta de rom, coaja de lamiie si apoi sa o pui in cozonac , vei vedea atunci ce cozonac iti iese.
Iti doresc mult succes si
Viorica, îți mulțumesc pentru povață. O să încerc și așa:-)
mi se pare f putin zahar si cozonacii nu vor iesi dulci.
Valeria, te asigur ca sunt destul de dulci:-)
adi, intrebare de baraj:
e tipul de cozonac care se rupe fisii? sper ca stii la ce ma refer :)
multam fain!
Lia, nu:-)
…poate dai peste o reteta de genul asta. ai face un om fericit :)))
buna
imi spui si mie cantitatile, te rog?
multaaaaam
Uhh.. cat de bine arata!!!
O, Doamne! :)
“Ai facut cozonac impreuna cu mama” adica mama ta a facut cozonacul si tu pozele, nu? :-)
Arata bine, felicitari!
Mishu, adevărul e că am cam frământat la el (și am măcinat nuca și am bătut ouăle) iar mama l-a întins, l-a umplut și mi-a explicat (din nou) cum e cu frământatul:-).
Felicitari pentru cozonac !!!!!!!
:) Este minunat cum descrii tu.
Daca nu este prea mare rugamintea, ai putea specifica exact cantitatile din fiecare ingredient? Pentru o incepatoare :D
Merci anticipat si Paste fericit!
Monica, dacă citești ce scrie deasupra fiecărei poze, găsești cantitățile pentru ingrediene:-)
Arata incredibil… La ce temperatura coci tu cozonazii astia minunati?
Bianca, la 170-180 de grade Celsius.
Nu stiu cata nuca si cata drojdie. Sa nu te superi, ca am citit cu atentie :)