Mic dejun din Ardeal

V-am mai spus, îmi place să mă trezesc dimineaţa şi să merg în pieţe, să simt mirosul de frunze zdrobite, de ceapă şi ridichi, de pâine proaspăt adusă de la brutărie. Îmi place să mă uit atent la oamenii care cumpără legume, fructe ori te miri ce altceva şi să-mi închipui ce vor să gătească. Am făcut la fel şi azi, chiar dacă-i duminică (ori poate cu atât mai mult).

Am cumpărat ridichi, roşii, ceapă verde, urdă proaspătă şi dulce, telemea la fel de proaspătă dar sărată. Untură albă şi aromată aveam în frigider (am făcut jumări pentru Pub şi untură din aceea din care avem în meniu, cu pâine, boia şi ceapă roşie), slană de la părinţii Ralucăi şi ouă absolut organice de la găinile mamei.


Am prăjit pâinea puţin. Asta a făcut ca untura să se topească şi să intre în pîine.

Am pus urdă şi telemea pe felia de pâine unsă şi am condimentat cu boia.

Sigur, după untură şi slană mergem la coasă.

Dacă de roşii m-aş fi putut lipsi (nu că ar fi fost rele, nici vorbă), de ceapa verde şi de ridichi nu m-ar fi putut despărţi nici mascaţii. Iar oul fiert…mmm.

Aş putea mânca asta de trei ori pe zi. Din fericire nu o fac (am şi eu un dram de înţelepciune şi ştiu că excesele nu-s bune) şi întâlnirile rare cu un asemenea festin mă fac să-l apreciez la justa lui valoare, de fiecare dată.

Să aveţi o zi bună.