Zilele trecute am ajuns în Oradea, în drum spre Arad. Prietenul Bunoiu ne-a dus la masă într-un loc pe care nu-l mai văzusem. Poate pentru că s-a deschis destul de recent. Un restaurant mic, pe o stradă liniştită care porneşte din pietonalul Orădean (strada cu penitenciarul). Black Rose, aşa se numeşte localul. Simplu, minimalist chiar, dacă vorbim despre amenajare. Nimic în plus, confortabil şi prietenos (până să mă apuc să vorbesc despre mâncare: am remarcat faptul că în baie se aude muzica, la un nivel care-ţi dă iluzia intimităţii). Buuun. Să trecem la mâncare. Chelneriţa ne-a oferit un aperitiv. L-am acceptat. S-a întors în câteva minute cu o farfurie pe care se lăfăia un soi de turtă îngreunată cu smântână, caş şi ceapă roşie. Era chiar o turtă făcută din aluat simplu, de pâine. Peste ea, cele despre care am vorbit mai sus şi o mână de bucăţele de bacon prăjit discret. Turta asta ne-a ţinut de urât până să vină ce am comandat, respectiv raţă pe vatră eu şi creier pane Raluca (Bunoiu a încercat aperitivul iar de restul a spus că nu se apropie, că-i la cură). Până am mai schimbat noi două vorbe despre cum e să fie Bunoiu director la Casa de cultură şi să-l muşte foştii prieteni de c…părţile moi, despre cum ne mai merge nouă prin Cluj, s-a întors chelneriţa cu comanda. Eu credeam că o să vină cu câteva felii de piept de raţă peste garnitura din meniu (nu citisem gramajele). M-am înşelat. Era un ditamai piept de raţă, întreg-întreguţ, culcat pe un pat de varză călită şi colorată cu (presupun) boia. Şi ca să nu se simtă varza singură, i-au mai pus alături o căruţă de cartofi copţi, aşa, ca de Ziua Recoltei. După ce mi-am revenit din şoc am început să mănânc. Ploi de vară în gură-mi, furtuni de gust şi savoare, bucurie în fiecare papilă gustativă. Nu am putut să mănânc toată garnitura (şi nu-s un om mic). Asta pentru că nu am vrut să pierd nimic din pieptul de raţă, făcut corespunzător, nici prea sec, nici prea uscat, „numa’cum îi mai bine”. Am gustat din ce a comandat Raluca şi mi-a plăcut. Apoi am băut 50 de mililitri de rom Havana Club Black, să-mi revin. Ştiu, ar fi mers un vin bun după raţă dar organismul îmi cerea tărie, iar asta n-o puteam găsi în vin. Una peste alta, recomand Black Rose dacă aveţi drum prin Oradea. Nu ştiu ce să vă spun despre servire şi timpul de aşteptare când e plin localul, pentru că noi am fost sâmbăta la prânz, într-o zi de primăvară care a umplut terasele şi a alungat muşterii de prin localurile fără mese afară. Dar promit să mai trec şi să verific asta mai la toamnă.
Cu o portie din aia de rata, varza si cartofi m-as hrani 3 zile ;) ………si nici eu nu-s taman subtirica !shy
cred că mi-ar fi ajuns şi mie pentru trei zile :-))
Hmmm… poate la voi in Ardeal se mananca asa… mai cu masura… mie nu mi se pare peste puteri :)
Crina, aceea a fost o zi grea, am mâncat în trei locuri :-))
Eh… atunci e de inteles :)
Mai ales ca aperitivul ala pare a merita toata atentia.
Si la noi la Camelot primesti un fel de aperitiv din partea casei … painica prajita cu untura si ceapa rosie… deja esti pe jumate satul pana vine mancarea :). Si sa vezi acolo portii… :)
La noi = in Timisoara :), ca nu e al meu
și la mine-n pub (tot al lor e, eu doar colaborez cu ei) primești diverse. de exemplu, dacă vii și comanzi din meniul meu (vezi dreapta-sus), primești o prăjitură sau altceva cu rol de desert. asta-i valabil doar o dată pe săptămână pentru că abia am lansat maniul dar dacă funcționează, o să fac în fiecare zi un alt desert:-)