Cartofi gratinaţi, cu bacon şi parmezan

Am avut acasă câteva cărţi culinare foarte bine făcute. Din păcate, sunt scrise în limba germană, limbă din care înţeleg mult prea puţin. Din fericire, pozele-s citibile în orice limbă şi am reuşit să desprind câteva idei de acolo. De exemplu, ideea de azi. Am retuşat, am mai completat şi a ieşit ce veţi vedea mai jos:

Cartofii se fierb în apă cu sare, se curăţă de coajă şi se taie în rondele groase (sau subţiri, depinde cum priveşti) de o jumătate de centimetru.

O tavă pentru cuptor se unge cu ulei.

Cartofii se aşează în tavă, felie lângă felie, uşor suprapuşi (asta te ajută să îi scoţi din tavă, altfel s-ar putea să nu rămână legaţi).

Peste cartofi am ras caşcaval şi parmezan într-o proporţie mai mică. E plăcut să-l simţi între dinţi (devine foarte crocant în cuptor).


După ce s-au topit brânzeturile am adăugat baconul. Puteam să-l pun de la început dar adăugarea lui în reţetă a fost ceva spontan. Mi se mai întâmplă. Oricum, am văzut că-i bine, voi mai face.

După 17-20 de minute la 200 de grade Celsius, am scos tava şi am pus peste cartofi câteva rondele de roşii, frunze de salată verde şi mărar. Am condimentat cu puţin piper proaspăt râşnit şi am stropit cu ulei de măsline extravirgin.

Prima tavă a dispărut în cinci minute şi am fost nevoit să mai fac una. Ceea ce m-a bucurat.

Dacă reuşesc să-i prepar în cel mult 15 minute fără să ard gratinul, s-ar putea să-i trec în meniul pub-ului. În meniul personal i-am inclus deja.