Bunătăţi de la bunica şi de la viaţă

De vineri până azi am făcut aproape 700 de kilometri şi 470 de poze cu locuri, oameni şi mâncăruri de care am avut parte în week-end. Pentru că bunica mea din partea tatei e Florică, am urcat în maşină cu Ralucă-mi cu tot şi am pornit spre Pâncota, Arad, să-i urăm de bine şi sănătate (la mulţi ani şi vouă, celorlalţi sărbătoriţi, Hristos a înviat! celor care cred şi sărbătoresc asta azi). Pe drum am făcut o scurtă pauză în Oradea, să ne vedem foştii vecini, să ne întâlnim cu prietenii, să vedem copilul cel nou (Adina şi Andrei, prietenii noştri din Oradea au născut, ok, mai mult ea dar şi el se laudă de parcă ar fi fost însărcinat cel puţin şapte luni). Am mâncat nişte lucruri bestiale în două locuri în care ne-a dus prietenul Flavius Bunoiu (o să vi le arăt luni şi marţi), am dormit într-o pensiune faină din băile 1 Mai despre care o să vă povestesc mâine şi am ajuns în cele din urmă la bunica mea care ne-a omenit cu ciorbă de miel şi tocăniţă din măruntaie de miel (senzaţionale, şi una şi alta, păcat că-s eu bou cu ţâţe şi am şters pozele din aparat crezând că le descărcasem deja în calculator, ceea ce, fireşte, nu se întâmplase, deci nu pot să vă arăt bunătate de bunătăţi de la bunica) şi mi-a dat reţeta de plăcintă întinsă ca-n Banat (o să fac zilelel următoare). Am selectat cu greu câteva poze din excursia asta. Vi le dau cu drag şi dacă-ţi avea puţintică răbdare, o să detaliez păţaniile din week-end în zilele ce vin. Sănătate!

Ne-am împrietenit cu firul ierbii.

Am asistat la venirea primăverii.


Am întâlnit prieteni vechi şi afectuoşi.


AlÅ£i prieteni vechi ne-au tratat cu răceală. Asta-i viaÅ£a, ochii care nu se văd…


Din fericire, suntem oameni cumsecade şi ne facem repede prieteni noi.

Am pus proaspătul tătic la sport, să-şi revină după naştere.

Pentru că mişcarea ne-a deschis apetitul (ok, mişcarea combinată cu pălinca mărgeloasă cu care ne-a servit tatăl miresei), am mâncat o ciorbă de burtă făcută ca-n Dobrogea (tanti Gina, mama lui Andrei e specialistă), cu gust de burtă, nu de spălător, cum ţi se dă mai nou prin cârciumi şi cu ciuşcă murată după reţata bulgărească. Sper să trăim destul de mult ca să mai prindem o porţie.

S-a băut cu măsură. Fiecare cu măsura lui.

Cu toate gă gazdele au fost ospitaliere până peste poate, a trebuit să părăsim căsuţa din poveşti. Da' ne-om întoarce dacă ne mai primesc (pentru că am avut o zi plină şi doar un stomac de umplut, eu am pierdut sesiunea de grătare, trebuie să recuperez cumva şi în plus, am auzit că tatăl Adinei e meseriaş la treburile astea).

Pe uliţa asta, după poarta aceea, mi-am petrecut primii cinci ani din viaţă.

Iar asta-i grădiniţa cu lalele pe care bunicul o iubea atât de mult. În ultimii cinci ani, s-a ocupat de ea doar bunica.

Gata, s-a făcut răcoare. Pe mâine.

Tweet