Ieri am avut treabă în Oradea. Înainte de a porni spre Cluj (seara, vreau să spun) am trecut pe la prietenii din curtea în care am locuit patru ani bătuţi pe muchie. Am mâncat la Luca şi la Dana. Paste. Atât de simple (după vorbă, după port and stuff) dar incredibil de gustoase. Spaghetti aglio olio, esenţa bucătăriei italieneşti rustice, dacă vreţi. Ingrediente puţine, naturale şi sănătoase. Iată:
Pastele se fierb în apă cu sare. În principiu trebuie să le fierbeţi atât cât scrie pe ambalaj (opt-nouă minute).
Usturoiul se taie în solzi fini, foarte subţiri.
Pastele se amestecă apoi cu usturoiul. El e Luca. Pare preocupat. De fapt Dana a pregătit pastele astea. A învăţat-o bine (şi e talentată şi ea, recunosc), au fost perfecte.
Pentru a fi picante, e obligatoriu uleiul de măsline (extravirgin) în care zac de ceva vreme câţiva ardei iuţi. Puteţi folosi ulei de măsline fără ardei, e la fel de bun dar nu-i picant (dooh).
Pe deasupra-parmezan din belşug.
Apoi am mâncat.
E probabil cel mai rapid şi mai ieftin mod de a prepara pastele. Vi-l recomand cu drag.
devin tot mai convinsa ca mancarea cat mai simpla este si mai delicioasa :)
dacă lăsăm la o parte gândurile cele multe de peste zi, suntem nişte fiinţe destul de simple. e firesc să ni se potrivească simplitatea :-). cât despre mâncare, poate fi interesant să te complici din când în când dar simplu e mereu mai bun :-)
Pentru varianta de post se poate inlocui parmezanul cu busuioc sau patrunjel. Mmmm…
Lara, corect:-)