Una scurtă
Nu ştiu la e vă gândiţi voi când citiţi tilul ăstei postări, da' dacă vă gândiţi la ce mă gândesc eu că vă gândiţi, nu vă mai gândiţi. Că-i vorba despre altceva. Despre o omletă care se prepară în două minute şi se mănâncă înalte două, numai bună pentru cei care-s pe fugă, s-au trezit târziu din cauza orei de vară şi sunt pe cale să piardă rata (cursa, pentru cei care s-au născut mai târziu):
Brânza cu mucegai dă gustul, aroma, savoarea. Pe toate le dă ea, că-i generoasă.
Măslinele-s pur opţionale. Mie îmi plac.
Ouăle (trei, maxim şasă) se bat cu piper şi sare (după gust).
Tigaie, puţin ulei, foc iute. După 30 de secunde întoarceţi omleta pe partea cealaltă, cu ajutorul unei farfurii.
După alte 30 de secunde, răsturnaţi omleta pe o farfurie, puneţi peste ea măslinele şi brânza şi…gata.
Poftă bună.
Mi-am luat si azi micul dejun, cu privirea. :)
să-ţi fie de bine:-)
io mi-am făcut de dimineaţă doo oo ochiuri/papară, că le-am spart gălbenuşurile în timp ce se prăjeau.. la urmă am pus şi nişte slană în tigaie şi uite cum am avut io breakfast americănesc: eggs&bacon. :D
C-o fi lunga, c-o fi scurta, mie imi place cat de "relaxat" gatesti, si firesc, atat de firesc incat am impresia ca e foarte simplu totul…..si delicios, desigur. Iti citesc retetele demult si sper sa ajung si eu in Pub cat de curand sa testez cate ceva la cald.
Pana atunci mai invat de la tine si poate, cine stie, o sa gatim impreuna vreodata !shy .
Spor la toate!
ionuţu, ca-n filmele cu ilegales mexicani:-)
oana, de ce nu? mi cocina es tu cocina, dacă tot o dădui pe mexicăneşte:-))
Azi fac reţeta scurtă, însă de prânz, că eu dimineaţa sunt cu cafeaua, şi cu capere în loc de măsline – foarte greu mai găsesc măsline de-adevărat, din alea zbârcite, ca-n anii '60! -.
vania, e bine şi la prânz:-). pe alea zbârcite din anii 60 nu le ţin minte. decât pe brigitte bardot:-))