Maramureşul e un loc fantastic, foarte bogat în zone folclorice, extrem de bogat în regionalisme, un loc în care arhaismele nu au apucat să se învechească pentru că oamenii încă le mai şterg de praf şi le folosesc. De ce introducerea asta? Pentru că doar prin ea putem ajunge unde trebuie, la tocană. Tocană e în Maramureş (dar nu peste tot) un alt cuvânt pentru mămăligă. Da, exact, fiertura aceea din mălai şi apă, amestecată până asudă grinda şi face bucătarul cârcei la antebraţ. Am făcut zilele trecute o tocană, dar nu cu brânză şi jumări, cum se mănâncă ea în Firiza ci un pic domnită şi tomnită, lipită de o tocăniţă din trei feluri de carne. Mai bine vă arăt:
Cotlet şi ceafă de porc, piept de pui, ceapă roşie, usturoi, ardei gras, sare, piper, boia, chimen – ingredientele pentru tocăniţă.
Am pus legumele la călit. După ce s-au înmuiat, am adăugat şi carnea tăiată în bucăţi mititele.
După ce s-a pătruns carnea, am adăugat două căni de sos de roşii (roşii decojite şi mărunţite cu blenderul) îndoit cu apă. Am lăsat să fiarbă la foc mic preţ de jumătate de ceas. La urmă am pus cimbru şi pătrunjel, câte o pişcătură din fiecare.
Cât despre mămăligă…am pus apa la fiert, am adăugat mălaiul şi am amestecat energic. Nu am lăsat mămăliga să se învârtoşeze ci am turnat în ea o ceaşcă de smântână dulce, pentru o textură ceva mai fină.
Într-un vas pentru gratin, am pus două felii de kaizer. Peste ele am pus două linguri de tocăniţă. Peste ele am pus mămăligă. Am repetat operaţiunea de două ori. 
Am avut grijă ca deasupra, peste ultimul strat de mămăligă, să mai pun două linguri de tocăniţă şi să rad puţin parmezan. 
La cuptor, un sfert de ceas, 200 de grade Celsius. 
Te lingi pe degete! Sau le ţii în apă, depinde de felul în care scoţi vasul din cuptor.
Poftă bună.
Mancarea arata super, e pe placul soacra'mi ca-i place mult mamaliga. Da' tu te odihnesti vreodata?
Eu mai sar peste reţete, acum când sunt la verdeţuri, pentru a nu deveni masochist. Mi-am amintit, însă, altceva: deşi destul de umblat, n-am ajuns niciodată în Maramureş (doar la un campionat de baschet în Satu-Mare, în 1972, m-am apropiat de zonă). Ar cam fi vremea să corectez acest neajuns…
De felul asta de mamaliga cu tocanita chiar nu am avut habar. Foarte interesant si dupa cum arata si din ce descrii…delicioasa.
Groaznic! Aşa-mi trebuie dacă te citesc, masochistă ce sunt! :)
dragii mei, vă rog să mă iertaţi şi să veniţi şi mâine :-)
nina, nu prea apuc să mă odihnesc. da' viaţa-i pentru trăit :-)
vania, ar fi bine, ar fi bine :-)
marius, este :-)
lucia, da, aşa-ţi trebuie:-)
Azi fiind dezlegare la peste,primim idei de peste?
Ca ce mai era de post pe aici am tot facut. :)
floris, cu riscul de a supăra pe cineva, nu mi-am ghidat viaţa după calendar niciodată, am alte norme:-). cât despre peşte, eu nu prea îl mănânc dar asta nu înseamnă că nu-l gătesc cu bucurie. cel mai uşor se face la grătar, stropit cu zeamă de lămâie în care ai pus sare, piper şi ulei de măsline :-)
Da-o incolo de treaba!De cand te-am descoperit s-a dus dracului cura mea de slabire.Ai niste retete iar eu gurmanda fiind nu le rezist.Cand vin la Cluj musai trec pe la tine.Salutari si toate cele bune…
Am gatit aseara reteta…e usor de facut si rapid – a iesit foarte gustoasa!