Pe 17 Martie e ziua sfântului Patrick, sfântul protector al Irlandei. Întrucât activitatea mea principală se leagă zilele astea de bucătăria Irish&Music Pub, am alcătuit un meniu dedicat acestei zile la care nu mă gândeam prea des, recunosc. Noroc că-i Crivăţ PR şi Events manager or something (în sensul că şi altele pe lângă asta, da' nu ştiu eu să definesc din capul meu) în localul pe care tocmai l-am pomenit, şi mi-a adus aminte, sugerând chiar că ar fi bine să ne mişcăm şi noi mai cu talent pe marginea robei respectivului sfânt. Iaca, dragii moşului, ce am zămislit cu mânuţele-astea două:
Ingredientele principale: coaste de porc, varză proaspătă,ceapă roşie, usturoi.
Am fiert (pe jumătate) coastele în apă cu dafin, sare şi piper.
Am tăiat varza. Cu cuţitul. Puteam s-o dau prin răzătoare, dar aşa poate oricine.
Am pus varza, ceapa şi usturoiul într-o oală în care pusesem deja puţin ulei. Apoi am pus oala pe foc.
Am scos coastele din apă. Le-am condimentat cu un amestec de 5 condimente (e secret, voi puteţi să puneţi chimen zdrobit, sare şi piper, eu am păstrat două condimente numai şi numai pentru reţeta pe care o voi face în Pub pe 17 Martie), le-am pus într-o tavă în care am mai pus o ceaşcă de apă. Am dat tava la cuptor, 20 de minute la 200 de grade Celsius.
Între timp, m-am ocupat de varză. Care s-a călit uşor, la foc mic, în compania unei căni de zeamă de carne. După ce a scăzut zeama de tot, am mai ţinut varza pe foc încă zece minute, să iasă toată dulceaţa din ea (în sensul obţinerii ei şi nu al eliminării acesteia).
Gata. Asta a ieşit.
Coaste coapte şi varză caramelizată
Imaginaţi-vă: coastele se topesc în gură (mai puţin osul), sunt aromate pân' la os, varza e dulce, mmmm…da!
Bere neagră, două degete de spumă. Nu m-am putut gândi la ceva mai potrivit pentru mâncarea asta.
Hai, o ultimă privire. Vă aşteptăm pe 17 Martie la Irish&Music Pub în Cluj, la o porţie de St. Patrick's ribbs.
Parcurgând materialul, mă gândisem fără să vreau la Guinness. Se pare că n-am fost singurul.
(Ieri m-am dedat orgiilor, oarecum de post: creveţi şi sushi, însoţite de Riesling).
Nu sunt eu somelier da' la orgii mă pricep. Sushi şi Riesling se potrivesc cel puţin la fel de bine ca porcul cu berea neagră :-)
Saptamana viitoare (chiar marti) am zis ca ajung sa degust sandwich-urile si acum vad ca pentru 17 programezi altceva; la fel de delicios. Chiar vrei sa ne pui la ingrasat in Postul Pastilor?? :D
Asta-i un St. Patrick de pe la noi, cred că în original era cu berbec, ceea ce n-aş mînca, dar varianta ta mă face să mă gîndesc la o excursie la Cluj, pe 17 martie…
marius: da :-)
lucia: trebuie sa ne tinem si de specificul local :-). si de ce nu, cat dureaza sa ajungi aici? :-)
Varza e mancarea mea preferata :(
fratica….de azi dimineata de cand am vazut pozele ma tot gandesc la ele…acum inghit in sec….
ninna, varza e foarte, foarte sanatoasă. e drept, mai ales crudă, dar miracolul focului ne-a fost dat ca să gătim şi ca să ne încălzim, deci merge şi gătită.
lirca, bun venit. până în 17 nu mai e mult. dacă au succes, poate rămân în meniu :-)
Pingback: St. Patty’s Day 2010 | .marius rANTing away