Sisifi pitici de România

Nu prea am cuvinte în postarea asta. Nu vreau să vă stric duminica, vreau să vă arăt că vă e bine şi că aveţi motive să fiţi bucuroşi, recunoscători chiar. Sigur, nu-i obligatoriu să fiţi de acord cu mine. Înainte de a nu fi de acord, vă propun să vă uitaţi puţin la micii Sisifi care au găsit o cutie voluminoasă şi mai grea decât oricare dintre ei, undeva lângă tomberoanele din spatele blocului în care locuiesc eu. Primul impuls m-a trims să-i ajut. Apoi a intervenit gândul că dacă le strig din balcon să stea, se vor speria şi o vor fugi fără preţioasa povară (spun că-i preţioasă pentru că deşi era grea, nu le-a trcut prin cap să renunţe la ea). Nu cred că au luat cutia din spirit de aventură ci pentru că au fost trimişi ori pentru că instinctul le-a spus să o facă. Fie una, fie alta, e la fel de grav, la fel de trist.

Tweet