Nu vorbesc despre posturile sau ne- posturile mele, pentru că n-am motiv. În schimb, m-am gândit să fac lucruri după puterea mea, pentru a-i ajuta pe cei care postesc (să zicem…Groparu, dar ca el, mulţi alţii). Azi vă dau două reţete într-un asingură, ba chiar trei, dacă stau să număr mai atent. Totul a început de la ideea că legumele pot fi umplute. Unele, cel puţin.
Cam astea ar fi ingredientele de bază: dovlecei, ceapă, roşii, ciuperci, usturoi. E pe undeva şi o mână de orez fiert, da' nu se vede.
Am tăiat ceapa solzişori şi am pus-o într-o oală, cu puţin ulei, pe foc mic. Vreau să fac din ea un sos.
După ce s-a călit un sfert de oră (am mai pus puţină apă cladă peste ea, foarte puţină), îi dau culoare şi gust acrişor. Pentru asta, am nevoie de cinci linguri de oţet balsamic. După ce cade sosul, mai torn peste el o cană de apă şi las să mai scadă un sfert de oră. Apoi condimentez cu puţină sare, puţin piper şi foarte puţin cimbru uscat. Şi gata cu sosul de ceapă.
Între timp, m-am ocupat de celelalte legume. Am tocat ciupercile, usturoiul, roşiile şi am mai adus în peisaj şi câteva făşii subţiri de morcov.
Am scobit dovlecelul, am păstrat miezul şi l-am adăugat legumelor tocate.
Toate legumele au ajuns într-o tigaie. Le.am condimentat cu sare, piper, pătrunjel uscat şi busuioc. Le-am lăsat să se împrietenească la foc mic, un sfert de oră, nu mai mult.
După ce s-au lipit bine unele de altele prin tigaie (dar nu de tigaie), am adăugat orezul fiert, am amestecat uşor şi am stins focul.
Aşa arată umplutura, care-i un fel în sine, poate fi mâncată cu pâine sau fără, gustul ei e forte bun şi e şi hrănitoare, chiar dacă -are urmă de carne în ea.
Am umplut bucăţile de dovlecel cu maglavaisul de mai sus, le-am aşezat într-o tavă în care am mai pus câteva felii de dovlecel am stropit cu ulei de măsline şi am dat tava la cuptor. Un sfert de oră la 200 de grade Celsius. Puteţi să scoateţi feliile de dovlecel după cinci minute. Chiar ar fi indicat, dacă nu le vreţi arse.
După ce trece sfertul de oră, mâncarea-i gata. Dovlecel umplut, pâine prăjită discret, peste care am pus sos de ceapă (e fantastic sosul ăsta). Foarte bun. N-ai zice că e de post.
Poftă bună.
Eu, care nu ţin post, zic că sună bine, iar cu parmezan deasupra chiar minunat. Hai să-ţi dau o reţetă care poate fi şi de post. Prăjeşti 2-3 căţei de usturoi necurăţaţi în ulei de măsline extra virgin, îi scoţi şi pui dovlecei tăiaţi felii, sare, piper, busuioc. Amesteci pînă încep să se înmoaie, adaugi 1/2 pahar de vin alb şi laşi pînă scade lichidul. Separat fierbi paste (fusili, farfalle, tagliatelle, maltagliati – nu spagheti), le amesteci cu dovleceii şi, dacă nu ţii post, cu parmezan ras. Mai presari puţin busuioc şi-i gata. :p
mmm. să ştii că o să încerc asta :-)
O ideea foarte buna pentru o zi de post! Arata foarte bine.
Mananc pufuleti la serviciu si salivez la pozele astea. Asta cica-i pauza mea de cafea. :D
marius:treci la actiune:-)
nina: las'ca trece :-)
Nu ştiu cum se face că dau peste posturile tale când sunt rupt de foame. Damn.
Mi-a plăcut …Postul ăsta.
Gust bun!:)
Şi ideea Luciei pare grozav de gustoasă.
inginerule, e nasol, păţesc şi eu :-))
innu, mi-a fost dor de tine :-)
Şi mie de tine. Semn că obiceiurile vechi mor greu.:))
innu: :)