Ieri a fost vineri, una dintre multele vineri de post din viaţa Ralucăi mele. Suntem împreună de ceva vreme şi tot de ceva vreme încerc să-i dau să mănânce fără carne, lapte, brânză, ouă – miercurea şi vinerea – şi fără să mă repet prea des. Pentru mine e un exerciţiu bun. Pentru ea (sper) e un exerciţiu gustos. Ieri i-am făcut orez cu ciuperci.Nu un risotto (care e o chestiune complicată, cere timp) ci un banal orez cu ciuperci pe care l-am condimentat în aşa fel încăt să mi se pară mâncabil chiar şi mie, care-s un carnivor prin excelenţă. Hai mai bine să-l vedeţi:
Am pus o lingură de ulei de măsline (de sansa, nu extravirgin) într-o tigaie. Am pus apoi o ceapă tocată şi o mână de ciuperci şi le-am lăsat să se încălzească împreună.
Într-un minut, ciupercile şi ceapa s-au înfierbântat, după încă un minut am constatat că s-a înmuiat ceapa şi am adăugat orezul deja fiert (două mâini sănătoase).
Condimentarea a fost simplă de tot: sare, piper, pătrunjel.
Asta a ieşit:
Fâşiile portocalii sunt aşchii de morcov, făcute cu dispozitivul de curăţat morcovi. Am preferat să le las crude, merg bine cu orezul fiert şi în felul ăsta mai găseşti o vitamină întreagă în mâncare. Cât despre cei care nu postesc, pot folosi mâncarea asta pe post de garnitură la un piept de pui la grătar sau la tigaie(în tigaia grill sau într-o tigaie teflonată).
