Rösti (roesti) e o mâncare elveţiană despre care se spune că ar fi apărut în Berna (ar fi putut la fel de bine să apară în cantonul Firiza din Maramureş, bunica ne mai dădea uneori să mâncăm aşa ceva şi nu o pot bănui de relaţii cu Elveţia, dar, cum am mai spus-o, lumea asta e doar un sat mai mare), adoptată fiind ulterior de restul cantoanelor şi transformată în mâncare tradiţională şi naţională. Există un soi de cartofi folosit exclusiv la rösti dar eu nu l-am avut la îndemână de data asta. Poate după ce ajung prin Elveţia. De asemenea, n-am pomenit ca elveţienii să pună în rösti tot ce am pus eu, nici nu cred că ar face-o vreodată, dar mi-am permis să alterez reţeta din spirit de aventură. Rezultatul a fost mâncat imediat, deci nu cred că am greşit prea mult. Să vedem:
Cartofi, ceapă roşie (că-i mai dulce şi mai blândă), ardei gras, un morcov.
Am dat legumele prin răzătoare (toate, prin răzătoarea mare) şi le.am condimentat cu sare, piper şi pătrunjel uscat. Le-am lăsat două minute apoi le-am stors (au lăsat cam 150 de mililitri de zeamă de care chiar nu aveam nevoie.
Într-o tigaie întinsă am pus la prăjit câteva bucăţele de kaizer. Am nevoie de puţină grăsime pentru a prăji turta din legume şi în plus, bucăţelele de kaizer descoperite în mâncare pot fi nişte surprize foarte plăcute.
Am pus apoi legumele peste kaizer şi le-am modelat într-un strat uniform, gros de un centimetru, pe toată suprafaţa tigăii. 
După patru minute am întors tigaia cu susu-n jos, deasupra unei alte tigăi de acelaşi fel. Trebuia să prăjesc rösti şi pe partea cealaltă, nu-i aşa?
După alte trei-patru minute, am scos rösti pe o farfurie întinsă, am presărat parmezan şi am turnat puţină smântână, am mai presărat puţin pătrunjel uscat şi am împăturat plăcinta în două, pe la jumătate.
Gata.
Dacă puneam ulei, aveam un rösti auriu. Aşa, am avut un rösti mai bronzat dar foarte, foarte gustos. L-am lăsat singur cinci minute şi când m-am întors în bucătărie nu l-am mai găsit. Se mâncase singur. De bun ce a fost, de bună seamă.
arata foarte bine si seface usor si repede, din cate imi dau seama. Si poate fi si de post,bag-sama. ;)
Asta pentru maine dimineta. Arata bine, da' cineva (un om bun) eu cred ca l-a mancat, nu s-a mancat el singur. !alien
marius, da poate fi şi de post, fără probleme:-)
nina: mai mulţi oameni buni l-au mâncat, copiii mei din bucătăria Irish pub :-)). să le fie de bine :-)
fratele meu mi-e o foame de mor!!!!
m-am lasat la regim o tzara, si mai bag si gel de aloe dimineata si seara asa ca vo saptamana nu mai intru pe la tine :) doar daca nu-mi spui o salata lenesa de legume.
lenesa…adica sa se faca repede ca de foame nici nu mai vad sa tai bucatile marunt si nu vreau sa mananc salata de dejte proprii
Dacă nu mă înşel, diferenţa faţă de reţeta originală o fac ardeiul şi morcovul, care nu numai că înviorează gustul, dar mai bagă şi nişte vitamine în sistem :D
Trebuie să încerc!
trexel: gel de aloe? yiiiuuuk :-))
lucia: nu te înşeli cartoful singur nu m-a încântat niciodată, cu excepţia cartofilor copţi în spuză şi a feliilor de cartof făcute pe plita cu lemne a bunicilor de la ţară :-)
Ultima data cand am pregatit asta am fiert cartofii in prealabil, dupa aceea i-am dat pe razatoare, amestecati cu condimente, verdeturi, speck si gruyere cheese. Astfel preparat nu are nevoie de prea mult timp in tigaie.
Ma bucur ca vine toamna, aici incepe sezonul la fondue si raclette :-)
Imi place mult de to blogul, revin mereu pentru retete, iar maine fac papanasi. Sper sa iasa :-))
victoria, mă bucur că îți place și că poți folosi ce găsești aici:-)
Mama imi facea reteta asta, doar cu cartofi, pe vremea cand nici nu stiam ca e elvetianca.Oricum, tu esti surpinzator de talentat si faci niste combinatii total inedite; tre sa incerc si eu :)
Cristina, mulțumesc pentru aprecieri:-).
Vai ce bine ca am gasit reteta asta.. Azi am mancat la Camino Rosti cu medalioanele de muschi de port… Un deliciu!!!
mă bucur:)