Îmi amintesc reclamele la Kodak (oare aşa se scrie?) pe care le difuzau televiziunile acum 10 ani (poate mai aproape de zilele noastre, dar oricum, mult înaintea poveştii cu criza economică). Înţelegeam mesajul transmis de ele (fă o poză că viaţa trece şi e păcat să pierzi momentele frumoase, că nici neuronu' nu-i veşnic, bla bla bla) dar nu-i dădeam importanţă. De un an şi câteva luni, de când am săpuniera cu care fac poze, am început să pozez orice, mult, des, şi mai ales di şela care-am vrut, tot ce mişcă, mai exact. Am păstrat cam 20% dintre pozele pe care le-am făcut (altele decât cele cu mâncare). Cele mai puţin proaste, că bune nu cred că am (nu cred că există fotograf în lume care să găsească măcar un pixel de fotografie între pozele mele). Am strâns peste 12 mii de poze, pe cd-uri, dvd-uri, stick-uri şi în memoria calculatorului. Probabil îmi voi cumpăra un hard în care să le depozitez. De ce nu le şterg? De ce nu vreau să le pierd? Pentru că păstrează în ele imaginea unor momente care nu se vor mai întoarce niciodată, atâta vreme cât Uniiversul cunoscut de noi va funcţiona după regulile ce-l guvernează azi. Mai jos: câteva imagini pe care le preţuiesc (o să vă daţi seama din prima care-i poza pe care nu am făcut-o eu). Noapte bună.
Anamaria, sora mea şi Maya, pruncul ei.
Iulia, cea mai tânără dintre nepoate.
Paul, o ia pe urmele unchiului cel ţăcănit şi face poze cu orice. Inclusiv cu telefonul.
Crinul nu-i din filmul ăsta dar nici nu are un film al lui. Să spunem că l-am adoptat.
Eu as zice ca prima nu-i facute de tine. Sa-ti traiasca nepotetii! ;)
da, prima e făcută de cumnatul meu. care-i un meseriaş :-)
si eu am cateva miute de poze, nu chiar asa multe ca si tine. Deja hard-ul incepe sa imi fie plin de filmulete si poze. Unele dintre ele le-am si imprimat. Sper ca peste 10 ani sa ma fie suporturi pe care se pot vedea in formatul actual.
marius: ideea e să mergi în pas cu vremea şi să transferi periodic pozele pe alt suport :-)