Dacă mai vizitaţi blogul ăsta din când în când (adică zilnic), ştiţi că aseară i-am avut la cină pe Crivăţ şi pe Gropari. Cina a implicat şi un desert. M-am gândit la ceva uşor, dulce, fin, plăcut şi fără făină. Panacota era o opţiune dar după ce am făcut o excursie la magazinul din vecini şi am găsit o imitaţie jalnică de frişcă lichidă, am renunţat la ideea în favoarea strămoşeştii creme de zahăr ars. Din care nu am mai făcut niciodată până ieri. Iată ce a ieşit:
Mai întâi am pus zahărul la topit (o jumătate de kilogram), fără apă, daor aşa cum e el, alb şi rafinat.
Am scos laptele din frigider (doi litri) şi l-am lăsat să ajungă la temperatura camerei.
La fel am făcut şi cu ouăle (10 la număr). Dacă le spargi se încălzesc mai uşor. Unde mai pui că nu le poţi folosi nesparte.
Am pus ouăle în lapte. După ele am scăpat două plicuri de zahăr vanilat (ideal ar fi fost să pun jumătate din conţinutul unei păstăi de vanilie, dar n-am avut norocul ăsta) şi o ceaşcă de zahăr. Am pornit mixerul pe viteză mică, să nu-mi umplu bucătăria de lapte şi pe Raluca de respect faţă de mine.
După trei minute de mixat, laptele şi restul lucruilor pe care le-am pus în el s-au omogenizat. A sosit timpul să se odihnească niţel.
Între timp, zahărul s-a topit şi s-a caramelizat.
L-am turnat în două tăvi pentru cuptor. Pe care tăvi le-am scufundat parţial într-o tavă mai mare în care pusesem deja apă rece. Caramelul trebuie să fie rece înainte de a trece la următoarea fază.
Dacă apăsaţi uşor cu degetul şi caramelul nu revine, s-a răcit destul. Nu vă recomand să faceţi asta, s-ar putea să fie încă prea fierbinte şi zahărul ars e tare păcătos cu pielea. Încercaţi cu o linguriţă.
Am turnat amestecul de lapte, ouă, zahăr şi vanilie peste caramel. Apoi am acoperit tăvile cu folie de staniol şi le-am dat la cuptor. Le-am ţinut acolo cam 30 de minute, la foc mic, în baie de apă (cu fundul într-o tavă adâncă în care am pus apă).
După ce am scos tăvile din cuptor am îndepărtat staniolul şi am lăsat crema să se răcească. După ce s-a răcit destul, am pus tăvile în frigider, să se încheie procesul de coagulare. Apoi am răsturnat crema într-o tavă adâncă, să nu se piardă siropul de caramel. Acesta e rezultatul final. 
Cred că nu-i rău, aşa, ca pentru prima dată.
Eh, mă pup singur..
La revedere.
Arata delicios. O sa fac si eu, ca nu pare greu. Om vedea daca-mi iese :)
nina, nu e. dacă mie mi-a ieşit din prima, fără consultaţii, cred că poate să-ţi iasă şi ţie :-)
infiorator! groaznic! Iti dai seama ca diseara toata lumea din casa …vom manca…crema de zahar ars??!!!
Acum pot sa revin la bunele obiceiuri, de a te vizita…nu de alta dar cura de slabire nu se putea tine cu retete si mai ales modul de prezentare…marca Hadean. Adi hadean! :)
manole, bine ai revenit :-)
Wow arata minunat. Nu vreau sa te bat la cap (incepatoare intr-ale bucatariei :) ) dar de ce trebuie acoperite tavile cu staniol si cam ce temperatura ai avut la cuptor?
Merci
:)
zumzetta, trebuie să acoperi tăvile pentru ca proteja crema, care e destul de fină şi care dacă e expusă brusc la temperatură se poate coagula neuniform, în plus, se ţine vasul cu cremă în baie de apă, asta duce la apariţia aburilor, care pot împiedica procesul de coagulare.
în cuptor au fost aproximativ 160 de grade celsius. nu e cazul să urci mai sus, cum spuneam, crema de zahăr ara iese bine dacă ai răbdare :-)