Ardealul e tributar amintirii Imperiului (Austro-Ungaria, pentru cei care s-au nÄscut mai târziu) Åi din punct de vedere gastronomic. Foarte multe dintre reÅ£etele pe care le folosesc gospodinele din Valea lui Mihai, Moisei (deÅi mai puÅ£ine în MaramureÅul istoric decât în alte pÄrÅ£i), Oradea, Baia Mare sau Cluj sunt moÅtenite din vremuri dupÄ care unii suspinÄ Åi pe care alÅ£ii le detestÄ. Dar noi nu suntem aici pentru politicÄ ori geografie sentimentalÄ ci pentru a alege ce-i mai bun din trecut – mâncarea transmisÄ din generaÅ£ie în generaÅ£ie, fusion-ul primar de care Dan ChiÅu nici n-a auzit, savoarea care se întoarce mereu, ca un perpetuum mobile imposibil de pus într-o schemÄ pe hârtie cu pÄtrÄÅ£ele dar care în practicÄ funcÅ£ioneazÄ de minune. Azi vÄ dau un exemplu care a ajuns în familia noastrÄ prin intermediul unguroaicei care avea grijÄ de noi când erau pÄrinÅ£ii la muncÄ-un soi de colÅ£unaÅi umpluÅ£i cu gem de prune, cÄpÅuni, mure, coacÄze ori ce se mai gÄseÅte prin cÄmÄri, tÄvÄliÅ£i apoi prin pesmet crud sau prÄjit, un deliciu. Mama a învÄÅ£at reÅ£eta Åi ni-i fÄcea destul de des (eram mulÅ£i Åi foarte insistenÅ£i, mama avea un pinten cu care tÄia colÅ£unaÅii în romburi Åi ne lÄsa Åi pe noi sÄ-l manevrÄm, deci era distracÅ£ie în familie). IatÄ ce Åi cum se face:
Trei ouÄ (spÄlate bine, v-am mai spus cÄ oul nu iese dintr-un crin).
Peste ouÄ-nouÄ linguri de fÄinÄ albÄ. 
Se amestecÄ bine (o piÅcÄturÄ de sare nu stricÄ, ba din contrÄ), dacÄ e cazul se mai adaugÄ puÅ£inÄ fÄinÄ, se frÄmântÄ pânÄ se obÅ£ine un aluat nu foarte tare.
Aluatul se întinde într-o foaie foarte subţire (2-3 milimetri grosime).
Cu un pahar (o sosierÄ Ã®n cazul meu) sau cu o formÄ specialÄ, se taie cercuri din foaia întinsÄ pe o suprafaÅ£Ä durÄ.
Pe fiecare cerc se pune câte o jumÄtate de linguriÅ£Ä de gem. DacÄ vreÅ£i, puteÅ£i sÄ puneÅ£i pastÄ de brânzÄ, spanac tras la tigaie, sos ragu sau orice altceva, cu diferenÅ£a cÄ dacÄ nu faceÅ£i colÅ£unaÅii cu umpluturÄ dulce, nu-i mai daÅ£i prin pesmet ci rÄzuiÅ£i peste ei puÅ£in parmezan, pentru cÄ am pÄrÄsit pusta Åi suntem undeva în CizmÄ).
ColÅ£unaÅii se sigileazÄ cu ajutorul unei furculiÅ£e.
Se fierb 20 de minute la foc mic (clocotele puternice pot sÄ-i spargÄ, nu vrem asta) în apÄ cu zahÄr Åi vanilie. DacÄ nu-i vrem dulci, punem sare în apÄ, nu zahÄr.
Pesmetul e amestecat cu zahÄr Åi scorÅ£iÅoarÄ. DacÄ vreÅ£i, puteÅ£i sÄ-l prÄjiÅ£i puÅ£in înainte de a tÄvÄli colÅ£unaÅii prin el.
Patru colÅ£unaÅi la o porÅ£ie ajung. DacÄ eÅti la curÄ sau eÅti bolnav. Altfel, poÅ£i sÄ mÄnânci opt-10. S-au vÄzut cazuri…
Ieri am fÄcut 56 de colÅ£unaÅi. DacÄ nu eram neînduplecat din fire, cedam insistenÅ£elor publicului Åi probabil ajungeam pe la 100. 
PoftÄ. Sper. 
Culmea e că ieri mă gîndeam la szilvas gomboc, găluşte cu prune, care în familia mea "austro-ungară" se fac din aluat cu cartofi (fierţi în coajă şi zdrobiţi), plus ouă, făină şi un praf de sare, se întinde aluatul nu prea subţire şi se taie în pătrate sau se rup pur şi simplu bucăţi şi se umplu cu prune din care s-au scos sîmburii sau cu magiun. Se fierb, apoi tot în pesmet ajung.
mie nu-mi plăceau colţunaşii lui taică-miu că erau cu brînză. De fapt, nu-mi plăcea niciun fel de paste calde cu brînză. Nici acum nu sunt un mare fan. Dar colţunaşii ăştia cu gem…cred că mi-ar fi pe gust. ;)
lucia, gombotii se fac la fel si in familia mea:-)
ionut, si eu cred. am asa un "feeling"
Deci da, coltunasi, cred ca va fi urmatoarea reteta ce o sa o incerc. Te invinovatesc pentru asta, sa stii (dar in sensul cel mai bun posibil :))
Da' auzi, cum se face ca tot timpul cand is pe aici pe la tine se lasa cu cate o pofta de aia de-mi vine sa ma duc in bucatarie si sa ma apuc de cucarit ce ne prezinti tu? :))
camy, să încerci şi să-mi spui:-)
nu ştiu cum se face, cred că ţine şi de tine, eşti receptivă:-)
da, era bine (intr-un fel) cand mai aveam capitala la viena :) si bunica-mea de la oradea, fie-i tarana usoara, facea niste gomboti de nu stiai cum sa-i mananci mai repede. o prins alte vremuri, era socacita la boieri si le gatea numa bunatati. dupa cativa zeci de ani isi rasfata nepotii cu minuni pe care nici nu stiu cum le gatea, ca prin anii 80 nu gaseai prea multe. dar goleam farfuriile de fiecare data :) si facea un csirke paprikas de te lingeai pe degete
Adi, am ajuns intamplator pe blogul si voiam sa te felicit. Sunt un incepator intr-ale bucatariei si ceea ce faci tu mi-e f util. Spor la treaba!
PS Apropo, am fost colegi de TV la distanta in Oradea.
Bogdan, te salut. Te știu de la TV:-). Sper să-ți fie de folos rețetele de aici și poate ne vedem la o cafea, eu ajung în Oradea macar o dată pe lună:-)
Cu mare placere. Nr meu este XXX xxx xxx
Mulțumesc, am notat numărul, te sun când ajung în Oradea:-)
:) bunica mea facea coltunasi cu branza proaspata de vaci…apoi am preluat eu traditia.. in locul gemului folosea branza amestecata cu un ou,ceva zahar si putina esenta de vanilie.. :) sunt grozav de buni…incearca si o sa te convingi.. :)
Iulia, o să încerc:-)
abia astept sa vad rezultatul!! :)
Iulia, și eu:-)
Am testat aceasta reteta si a iesit super ok.Am pus mai multa faina pentru a se dezlipii de pe vas.Recomandare: foaia sa nu aiba mai mult de 3mm si incercati sa va abtineti pana se racesc bine.Eu nu prea am experienta la deserturi cu exceptia celor clasice dar a fost un succes si sunt incantat de faptul ca e un desert ce nu presupune prajire.
Incercati si nu veti regreta!!!
Adi,
Chiar zilele trecute ma gandeam la derelye cu magiun de prune.
Ca o vajnica baimareanca,mai am ceva magiun in congelator,asa ca am sa-i fac.
Multumesc pentru amintirile copilariei pe care le imparti cu noi.
Lia, cu drag:-)
pacat de reteta nu se intelege mai nimic.Eu personal nu am inteles parca este scris in turca
cornelia, din păcate, site-ul meu a suferit un accident și unele dintre postări au fost compromise. îmi pare rău.
:)) prin Oradea,in familiile mixte(care au si parte maghiara) deobicei le zice “dereie” :))
Hai, nu chiar maine, insa dupa sarbatori sigur apelez si eu la amintirile de la bunici si o sa incerc reteta asta. Mmm!
Din astea ne facea si noua buni…noroc cu tine ca ne-ai amintit reteta (avand in vedere ca batraneii nostri (unii) nu mai sunt printre noi). O sa incerc sa imi fac si eu :).
Şi nouă ne făcea buni din astea în vacanţe la Maramureş, şi era sărbătoare pentru noi copiii. Mulţumesc pentru reţetă, neapărat le voi prepara şi eu colţunaşi copiilor mei.
in bucovina chirosti(pirosti)la noi se fac si cu branza de vaci sau cu branza sarata dar cel mai mult cu magiun de prune.se dau oblibatoriu prin pesmet prajit in unt amestecat cu nuci macinate.