Am mai prins un mic dejun pe planeta asta, ceea ce mă încântă peste măsură. Ba chiar îmi pare rău că am renunţat la obiceiul de a mânca dimineaţa pentru 16 ani, adică întreaga perioadă în care am fost fumător practicant şi activ, perioadă în care am avut parte de cel mult zece mese de dimineaţă. În fine, asta s-a rezolvat, am făcut pace cu micul dejun, ne întâlnim aproape în fiecare zi şi ne înţelegem perfect. Cu cel de azi vreau să mă fălesc în faţa voastră. Iată-l:
Caş. De oaie. Proaspăt.
Kaizer. Aproape proaspăt. În sensul că e niţel afumat.
Leurdă (usturoi sălbatic). E de la pădure dar deja o vând ţăranii prin pieţe.
Ridichi. A venit primăvara.
Trei ouă frumoş.
Oăule se bat şi se condimentează cu piper. Apoi se toarnă în tigaie, peste kaizerul pus deja la prăjit (nu-i nevoie să-l întoarceţi, mai ales dacă-i subţire).
Imediat după ouă vine caşul, rupt în bucăţele mari şi împrăştiat prin tigaie. Nu e nevoie să întoarceţi omleta. Nu uitaţi însă să stingeţi focul după ce s-a topit caşul.
Din leurdă, ridichi şi frunzele acestora, faceţi o salată, cu puţin ulei de măsline extravirgin, sare şi un strop de oţet balsamic.
Puneţi salata peste omletă şi…gata.
E deplasat să vă urez poftă bună?
La revedere.
ce minunatie! musai sa incerc si eu .
da nu stiu daca gasesc leurda in piata, bucurestenii nu stiu ce-i aia…
poate mai vin si ardelenii, la noi e plin. si trebuie sa creasca si in muntenia, ca sunt padusri de foioase si acolo. si e mai aproape de voi :-)
Bine ca vad si eu acu seara, micul dejun. Noroc ca-i si maine o zi :)
nina, da, mâine e la fel de bun ca azi :-)
Cred că merge şi la prînz, nu? Eu, deşi fumătoare practicantă (mi-a plăcut formula!), mănînc dimineaţa, dar, din motiv de cură de slăbire perpetuă, numai un fruct şi eventual un croissant. Dar o omletă din asta e irezistibilă!
lucia, eu cred că merge şi la prânz. şi să ştii că un fruct pe lângă ţigaretă e ok, ajută:-)