Stimaţi concetăţeni, am dezbătut preţ de un week-end într-o companie foarte plăcută. Am investit serios în pungile de sub ochi şi am stabilit de comun acord cu celelalte somităţi participante ( Mordechai, Groparu, Crivăţ şi Mile) că drumul pe care trebuie să-l urmeze în viitor coniacul de prună e următorul: de la cei ce au, la cei ce n-au. Aşa e normal, aşa trebuie să fie şi doar aşa se va putea bucura omenirea de beneficiile aduse de consumul (moderat) acestui medicament. Alte concluzii:
Mordechai knows shit! Întâlnirea asta m-a bucurat mult.
Mile e sârb şi român şi sufletist iar asta implică suficient de multe calităţi încât să ne fie drag de el. Viitoarea doamnă Cărpenişan ne place şi ea.
Groparu cântă la chitară şi chiar şi cu vocea. Not bad!
După o scurtă bârfă conjugală, Raluca şi cu mine am ajuns la concluzia că Gropara Groparului e foarte drăguţă şi foarte isteaţă (ca să vezi ce-i aduce omului cântatul la chitară şi chiar şi cu vocea).
Andrei Crivăţ e peste tot şi nicăieri, de bună seamă, că dacă nu era aşa, poate reuşeam să-l îmbăt. Da' trag nădejde că mai am câteva şanse, întrucât ne întâlnim destul de des. Dacă nu aş fi fost deranjat serios de faptul că de sfântu' Ballantine's am cărat un malaxor măricel şi greucel (lucru care mi-a reactivat bunătate de durere lombară), aş mai fi zăbovit şi în seara asta pentru aprofundarea concluziilor. Mă văd nevoit să le las să se sedimenteze şi să le scriu pe un şerveţel, mâne dimineaţă, la cafeaua de drum bun. Acestea fiind spuse, vă mai dau două, trei poze şi vă doresc la revedere plăcută.
Ne-am tratat musafirii cu blândeţe. Adică i-am folosit pe post de grup de testare. Nu am testat medicamente pe ei ci ultimele mele isprăvi. Sigur, mâncare, că nu poţi vorbi despre coniac (fie el şi de prună) pe inima goală. Domnul Crivăţ, care e un foarte bun comunicator, vă va comunica în curând unde şi în ce fel se vor produce aceste bunătăţi pe scară largă. Destul de largă, sperăm noi.
Cafeaua de la Panoramic e foarte, foarte bună.
Vreau să vină primăvara. Frunzele îmi plac mai mult decât ciorile.
Nici nu ştii unde poţi afla înţelepciunea în zilele noastre…
Văd că distinşii participanţi la seminarul vostru au fost bine trataţi. Totul arată foarte plăcut, mai ales pîinea aia mai neagră şi cu seminţe. Am o întrebare tehnică la prima poză. De fapt, două întrebări: mănunchiurile acelea legate cu pătrunjel sunt sparanghel, praz sau ce altceva? Şi pîinea din aceeaşi imagine este pizza calzone, lipie sau pîine suedeză?
:)
lucia, mănunchiurile sunt cartofi prăjiţi legaţi cu cuzi de ceapă verde iar pâinea e de fapt un fel de combinaţie între calzone şi piadina (nu spun cu ce am umplut-o că-i secret comercial) :-)
Multumesc, acum am inteles ce-am vazut :) , iar secretele nu-ti cer sa le spui, am sa ghicesc :D