Sare şi piper (8)

Trei

Trei idioţi într-un muzeu pot face mai mult rău decât o sută de ţărani supăraţi că groful a pierdut banii de mălai la cărţi în cazinoul din Cluj. Că veni vorba de ţărani:
- Ţărane, ţi-ar plăcea să te îmbraci în armură, ca Robocop cela?
- S-ar putea, da’ de unde armură, că noi nici bani de blugi n-avem?
- Este tată, la muzeu. Îl ştiu pe paznic. Ne lasă dacă îi dăm ceva de haleală, că de băutură s-a jurat la popă după incendiul organizat în cinstea muzeului de o mână criminală, anu’ trecut. Noroc că s-a ars doar o perdea, că altfel îi duceam chiftele din praştie acum lu’ Setilă. Pentru că mă ruşinam să mă prezint în faţa paznicului cu un sandviş şi apoi să-i cer ditamai armura, mi-am zis că ar trebui să încropesc ceva mai complex. Aşa că am bătut bine trei ouă şi o cană de lapte, am înmuiat câteva felii de pâine în amestecul mai sus pomenit şi le-am aşezat într-o tavă unsă cu ulei (în lipsa hârtiei de copt). Pe fiecare felie am aşezat câte o lingură de ciuperci tocate mărunt şi amestecate cu pătrunjel, ulei şi usturoi, şi-am dat tava la cuptor cinci minute. După ce a trecut căldura prin felii, am scos tava, le-am acoperit pe fiecare cu felii de caşcaval şi am mai dat tava la cuptor pentru încă trei minute. Am împachetat apoi cu grijă minunăţiile rezultate şi, hai cu peşcheşul în braţe la uşa muzeului. Paznicul a fost încântat de gustări. I-a plăcut mai puţin faptul că în timp ce încercam să-l încuiem pe Alexandru într-o minunată armură medievală, l-am răsturnat fix în patul vechi de 250 de ani , în care nu mai ştiu care baron îşi iubise pe rând – uneori deodată – nevasta, amanta, bucătăreasa cea pieptoasă şi pe cameristă, că prea se uita galeş când intra dimineaţa în dormitor să ia oala de noapte a stăpânului.
Vestea bună e că patul a rezistat. Vestea proastă e că nu l-am mai putut extrage pe Alexandru din armură decât cu intervenţia celor de la SMURD, de era cât pe ce să ajungem la televizor, la ştirile de la ora cinci.

Frigănelele la cuptor sunt o descoperire mai veche. Le fac de fiecare dată când mi se face poftă de frigănelele copilăriei, care erau excepţionale şi de neînlocuit, cu excepţia uleiului ars cu care se îmbibau. De când am aflat că se pot face şi în cuptor, prea rar am mai făcut din celelalte, Marele avantaj al celor făcute în cuptor e acela că poţi să le îmbogăţeşti cu diverse lucruri (roşii, ceapă verde sau uscată, ciuperci, şuncă, brânzeturi). Mai jos vă arăt cum le-am făcut pe cele cu ciuperci şi caşcaval:

Laptele, ouăle şi pâinea sunt ingredientele fără care nu se poate.

Pentru un topping uşpor şi aromat am folosit ciuperci champignon, usturoi tăiat în solzişori străvezii şi pătrunjel verde, care anihilează mirosul usturoiului.

Am bătut ouăle şi laptele şi le-am adăugat sare şi piper pentru gust şi echilibru. Am tăvălit apoi fiecare felie prin amestec, pe ambele părţi.


Am aliniat feliile într-o tavă, pe o foaie de copt.

Am pus ciuperci cu pătrunjel peste fiecare felie şi am dat tava la cuptor.

După cinci mnute la 200 de grade Celsius (7-8 minute la 180 de grade), am scos tava şi am pus felii de caşcaval peste feliile de pâine. Am dat apoi tava la cuptor pentru alte trei minute.


O gustare rapidă, un mic dejun hrănitor, un prânz în fugă, poate fi orice, chiar şi un antreu pentru serile în care aveţi invitaţi la cină.

Puteţi să faceţi sandwich-uri din frigănelele acestea, cu un supliment din roşii şi salată verde.

Sandwich-urile făcute în felul ăsta sunt de poveste, cu exteriorul lor crocant şi miezul moale, plin de surprize plăcute (mă rog, având în vedere faptul că voi aţi făcut toppingul, n-ar trebui să fie o surpriză, decât dacă aveţi invitaţi, care se vor bucura să descopere gusturile combinate).

Tweet