Sare şi piper (24)

What's up, Doc?

E celebră replica iepurelui animat Bugs Bunny. Şi are legătură cu noi. Deşi distanţa dintre Oradea şi Baia Mare e una relativ mică, nu apucam să evadez pentru a-mi vedea familia şi prietenii mai devreme de trei luni. Iar tata mă întâmpina inveriabil cu replica: măi băiete te-ai ascuţit mai rău ca lupta de clasă, lasă naibii ţigările şi cafeaua şi mai mănâncă şi tu ceva. Motiv pentru care – ascuţirea, vreau să zic – la plecare îmi umplea câte o sacoşă cu ajutor umanitar. Adică zacuscă, ciuperci de pădure congelate, murături, bulion, cârnaţi, cea mai bună slană din Transilvania, mai o găină, un iepure, mai nişte cotlete de porc, vin de casă producţie proprie şi câte o cutie de prăjituri făcute-n casă de mama sau sora mea cea mare. Mă simt cuprins de un soi de duioşie caldă şi umedă acum când îmi amintesc. Da' parcă ziceam ceva de un iepure.
Ajuns la Oradea după una dintre vizitele la părinţi, mi s-a oferit ocazia de a-mi demonstra cunoştinţele în materie de gătit urecheatul. L-am împărţit în două, pentru că jumătate era de ajuns pentru ce-mi doream de la el şi oricum, pentru cealaltă jumătate aveam un plan măreţ, aşa că am înghesuit-o în congelator, alături de alte bunătăţi care nu aveau să zăbovească prea mult în ţara frigului. Iată, dragii moşului, ce s-a întâmplat cu jumătatea rămasă afară: pe scurt, a fost gătită şi mâncată. Fireşte, realitatea e puţin mai complicată. Cam aşa:
Am pus jumătatea de iepure într-o tavă, am acoperit-o cu vin alb, o ceaşcă de ulei, patru căţei de usturoi zdrobiţi cu podul palmei, o ceapă mare tăiată solzişori, sare, zece boabe de piper negru, frunze de pătrunjel, trei morcovi şi o ţelină, date prin răzătoare. Apoi am mai scăpat două rămurele de cimbru, am acoperit tava cu folie şi am dat-o la frigider. După care am efectuat o deplasare strategică spre terasa Oradea (păcat că s-a închis între timp), unde am dezvoltat o poveste cu şi despre bere, alături de Gabi şi Alexandru. Asta se întâmpla dimineaţa devreme (bere dimineaţa, trebuie că eram setoşi rău). Seara, târziu, când am revenit la cazarmă, am mutat tăviţa cu iepurele în cuptorul bine încins, aşa cum era, fără să-i mai fac nimic. Ni s-au lungit urechile în cele două ceasuri de aşteptare dar pe cuvânt că a meritat.

Tweet