Nici o masă fără peşte!
- Mai ţii minte Bonaciule, vremurile când nu puteai să cumperi nimic de la „Alimentara” decât dacă mai luai şi un compot de linte sau o cutie de marmeladă cu termenul expirat?
- Mă…nu, că eram prea mic, da’ să ştii că şi acum se dau toate tot condiţionat. Cu condiţia să plăteşti adică, fin’că stă lângă ele şi nu poţi lua altfel.
- Crezi că s-o fi întors victorios Alex de pe Criş?
- Am mari îndoieli. Nu de alta, da’ s-a dus fără undiţă….
- Dacă tot am adus vorba, te costă un deget de pălincă de Bihor să afli cum se face carasu’ pe sare.
- Sare băiatu’ cu pălinca, da’ zi-i că mi-i gura leoarcă!
- Fii atent : mai întâi cureţi bine peştele. Apoi faci rost de o bucată de tablă groasă….
- Aripa de Dacie merge?
- Nu, că-i prea subţire, eu am zis groasă. O aşezi deasupra unui foc viu şi o acoperi cu sare grunjoasă. Aşezi peştele frumos peste sare, îi dai nişte piper pe deasupra, stai un pic aşa, cam cinci minute, după care întorci peştele pe partea cealaltă. Şi ca să nu moară săracu’ de plictis, mai pui lângă el pe tabla bine încinsă, nişte jumătăţi de roşii, de ardei, plus vro’ şapte fire de ceapă verde. Io n-am mâncat încă aşa ceva ,da’ am auzit că-ţi întăreşte….
- Hă hă!
- Niciun hă! Îţi întăreşte celula nervoasă şi o face mai sprintenă.
- Apoi ar cam fi cazul să înghiţi şi tu două-trei tone de peşte de ăsta!
- Obrăznicia te mai costă un deşt’ de pălincă!
- Hai să trăieşti, Ţărane!
