Azi am făcut pizza cât pentru o viaţă. Da, am mai făcut pizza, de fapt, era chiar obişnuit să fac 50, 70, 120 de pizza într-o zi de muncă, dar azi am avut de făcut 200 de pizza pentru o singură comandă. Azi a fost aniversarea unui liceu din Cluj iar copiii au decis să sărbătorească la o pizza. Şi pentru că era greu să împartă o pizza la 200 de persoane, au luat fiecare câte o pizza. Toată echipa din bucătăria Irish Pub a muncit pe rupte, unii la aluat,alţii la blat, alţii la topping iar alţii la copt. De fapt, am fost cam unul pentru fiecare operaţiune. Pe lângă asta, au mai fost şi comenzile către bucătărie, comenzi venite de la diverşi alţi clienţi. Între toate astea, am prins o pauză de masă, o pauză de zece minute în care am alcătuit o porţie de penne gratinate. Am apucat să gust. Au gustat şi ceilalţi. Ne-au plăcut tuturor dar la ora la care am plecat acasă mai era în vas mai bine de jumătate de porţie. Efortul taie pofta de mâncare. Cred. Altă explicaţie n-am. Vă arăt şi pastele:
Am tapetat vasul de gratin cu prosciutto crudo, good stuff.
Într-o tigaie am pus puţin ulei, câteva rondele de ardei iute, un căţel de usturoi şi o jumătate de roşie. 
Am pus şi pennele, fierte după cum spune fabricantul pe pachet. Apio le-am condimentat cu pătrunjel uscat, busuioc şi piper negru. Şi am mai pus şi o cană de smântână dulce. Le-am lăsat să dea un clocot (două minute).
Am răsturnat pennele în vasul tapetat cu şuncă.
Am acoperit pennele cu caşcaval dat prin răzătoare şi am dat vasul la cuptor.
După trei minute…
