Am încercat o combinaţie de paste integrale, şuncă, smântână dulce, brânză cu mucegai nobil şi alte mizilicuri. Nu mi-a părut rău. Ştiu că vreţi să vedeţi cum se face aşa că n-o mai lungesc. Pastele se fierb cinci minute în apă cu sare şi puţin ulei de măsline.
Ceapa tăiată în rondele fine şi usturoiul zdrobit se pun la călit în foarte puţin ulei (puteam să mă lipsesc de ceapă şi să mai adaug usturoi, sosul a ieşit un pic prea dulce după gustul meu)
Nu am lăsat ceapa şi usturoiul să se ardă, am adăugat repejor şunca tăiată în felii foarte subţiri, aproape transparente. Asta a temperat arşiţa din tigaie şi a înăbuşit revolta cepei, care începuse să protesteze.
După alte două minute am adăugat pastele fierte şi brânza cu mucegai. Nu multă, aşa, de gust.
Tot de gust dar şi pentru corpolenţă i-am adăugat aglomeraţiei din tigaie şi trei linguri de smântână dulce, grasă. Sare, piper după gust (aşa se spune). 
Mi-a plăcut combinaţia de arome. Măine o să încerc şi fără ceapă. Uneori mai puţin e de fapt mai mult, ar trebui să ţin mereu cont de asta.
Pe mâine, aşadar.
