Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu, nu mă voi adânci în apele liniştite (deci primejdioase şi afunde) ale gramaticii. Vreau să vă vorbesc în câteva mii de cuvinte (adică în câteva imagini, ştiţi că se spune că o imagine spune cât o mie de cuvinte) despre prânzul meu de astăzi. Am primit de la Mircea Groza (de fapt aşa trebuia să încep) o tocăniţă de căprioară. Mare veselie a fost la gura mea cu această ocazie. Nu ţin minte să fi mâncat tocăniţă de vânat mai bună decât asta (şi am mâncat câteva la viaţa mea, practic am trecut la mustaţă pe lângă gută, da' nu-i târziu şi aş putea recupera, cred – am zis gută nu guţă, guta e boala regilor, care în trecut, şi probabil şi acum, nu se fereau de vânatul cel cu carnea plină de tanin). Cărniţa fragedă, învelită-n haina fină a unui sos ţesut din vin alb şi smântână, încrustat cu nestematele pădurii, adică trei sau patru soiuri de ciuperci (am desluşit ghebe abia iţite, ciupercuţe de fân care cresc de obicei pe pajişti după prima coasă, ciuperci champignon care cresc şi în natură, la marginea pădurilor, la umbră, în stratul de frunze moarte) şi poleit cu foiţă subţire de kaizer slab, nu din cel gras. Să vă mai spun şi despre blândul arpagic murat, rătăcit şi el în tocăniţă pentru a îmblânzi gustul de pădure al vânatului? Na, că v-am spus. Lângă tocăniţă am încropit eu o mămăligă peste care am tras o spoială din unt topit.
De mâncat am mâncat doar eu, Raluca spune că n-are suflet să-l mănânce pe Bambi. Eu, pe de altă parte, care am dormit în pădure în vremea în care alţi copii de vârsta mea se temau să treacă pe lângă parcul din oraş ca nu cumva să sară pe ei vreo veveriţă (ştiţi cât pot fi de înfricoşătoare bestiile), n-am niciun fel de problemă, prefer să plângă mama lu' Bambi decât mama mea. Vă las să citiţi pozele.
noa, asta musai ca sa fie buna :)
fiindca e vorba de vanat, imi aduc aminte de o intamplare faina, eram acasa intr-o sambata seara si ma suna destul de tarziu niste prieteni sa ma prezint de urgenta acasa la unul dintre ei. n-am stiut despre ce era vorba si m-am dus. ei bine, lovisera cu masina un iepure pe drum si m-au chemat sa-l prepar :) (le placea sa vina uneori la mine in gradina, sa taiem cate un iepure si sa-l halim)
ramasese un pic sangele in el ca nu l-au scurs da… a fost bun pana la urma
Bambi imi place si mie daca e facuta calumea
după iepurele de câmp nu mă omor. după zburătoare nici atât. căprioară da, mistreţ mai merge. şi trebuie să fie pregătite bine ca să rămân cu amintiri plăcute :-)
Conform normelor europene, n-ar trebui indicat conţinutul de colesterol?
[i]De căprioare sunt îndrăgostit[/i]!
(Hermann Hesse, [i]Lupul de stepă[/i])
vania, ba da, dacă vi le-aş vinde pe tarabă, din fericire pe net şi în restaurante nu-s (deocamdată) atât de puternici
şi pentru că ai pomenit de Lupul de stepă, te completez cu un citat din Steppenwolf: "Born to be wild" :-)