Două sute

Ieri a fost o zi de comă la pub. Elevii de la liceul MIU din Cluj Napoca au ieşit la o pizza. Nuu, nu toţi la una, fiecare la câte una. Vine Bubu, ospătarul şi zice:
- Avem o comandă de pizza.
- Câte, ce fel?
-Două sute, mari, d'alea cu anotimpuri.
- A, doar atât?
- Nu, toate mesele-s rezervate pentru seara asta şi mai am câţiva clienţi pe sală care vor altceva.
-Bine Bubu, să vină fanfara, să-i legăm pe toţi în pom şi să ne dicstrăm onpic, bine?

Şi ne-am dicstrat. Foarte tare. Robi, Tunde, Andreea, domna Elena, Adriana (ză chef in zi pub's kitchen) şi o colegă nouă cu care n-am apucat să mă cunosc pentru că eram în aluat până-n gât. Apoi au urmat 60 de kilograme de aluat dospit, multe alte kilograme de şuncă, măsline, cârnaţi, salam şi mozzarella. Şi, ca un bonus pentru bucătărie, am mai făcut cinci platouri cu chifteluţe, bulete, tartine, scobitori cu diverse chestii înfipte-n ele, salăţi şi creme de brânză. apoi trei saci de cartofi pai (care-s chiar cartofi naturali, din ăia din pământ, pe care-i curăţăm cu grijă şi drag, pe fiecare-n parte), un hectar de grătare şi câteva zeci de clătite cu gem, ciocolată sau alune şi miere. Iar la urmă, după ce am scăpat de cei 200 şi cele 200 (aproape că-mi pare rău că n-au fost 300, să pot urla şi eu ca-n filmul lui Miller this is pizzaaaaaaaa!), vine Bubu, ospătarul şi zice:
- Îmi faceţi şi mie o pizza?
-Grrrrrrrrr!