M-a năpădit munca ( nu-i bine cu oamenii, ştiu, acum o săptămână şomam şi nu-mi plăcea defel) şi nu prea am timp să scriu ori să gătesc acasă, aşa cum am făcut în ultimele săptămâni. Am reuşit să fac nişte poze, aşa, din mers. Iată-le:
P.S. : dimineaţă am plecat spre laborator pe un ger de crăpau pietrele. Pe la prânz au început a se topi sloiurile. Asta mi-a adus aminte de bunica Maria, care nu ne lăsa iarna la joacă până nu picură din streaşină. Noi stăteam cu ochii zgâiţi pe geamuri aşteptând primele picături…
