Costiţa cu varză e o mâncare ţărănească la noi dar burgheză la nemţi. E drept, variaţiuni în modul de preparare există cu duiumul, într-un fel se face în Bavaria, în alt fel în Sălaj, pe Crişuri sau în Sătmar. Eu am făcut-o aşa cum m-a tăiat pe mine capul şi nu mi-a părut rău. Iată:
Mai întâi facem rost de un xilofon, nişte coaste de porc adică.
Sare, piper, foi de dafin, o crenguţă de cimbru, tarhon uscat ori verde, cum aveţi, mărar şi pătrunjel undeva mai la urmă, toate astea contribuie la desăvârşirea aromei finale.
Costiţa se porţionează, se prăjeşte în puţin ulei şi apoi se îneacă într-o cană cu apă şi una cu vin. Se lasă apoi sub capac, la foc mic, mai bine de un sfert de ceas.
După aceea punem varza, tăiată subţirel. Amestecăm bine şi o lăsăm sub capac, să se înmoaie. După asta îi mai dăm să bea o cană de vin îndoit cu apă.
După încă un sfert de ceas (plus, minus câteva minute, puţine) punem o cană de bulion, amestecăm bine şi adăugăm toate mirodeniile. Mai lăsăm sub capac încă cinci minute şi apoi stingem focul.
Poftă bună.
