Circuitul reţetelor în natură

Sunt fascinat de asemănările între reţete din lumea întreagă, de felul în care oameni din diferite colţuri ale lumii văd lucrurile în acelaşi fel în ciuda diferenţelor de rasă, cultură, educaţie, civilizaţie, dezvoltare economică. Sigur, faptul că unele culturi îşi împrumută anumite caracteristici astăzi, în era sateliţilor, e mai puţin uimitor, în fond, azi poţi ajunge oriunde pe planetă în cel mult 24 de ore. Uimitor mi se pare faptul că se întâmpla lucrul acesta acum 300, 500, 1500, 2000 de ani, în vremuri în care oamenii erau oarecum legaţi de un areal şi seminţiile din marile imperii nu se întâlneau foarte des. Nu vreau să devin pretenţios nici să dezvolt aici lucrarea mea de diplomă (pentru când o să mă hotărăsc să-mi iau o diplomă în domeniul istoriei gastronomiei), vreau să vă arăt o reţetă care a ajuns la mine de la Mircea Groza (care şi-a luat în serios rolul de dascăl al meu într-ale oalelor, iar eu pe cel de ucenic), care o ştie de la Jamie Oliver, care o ştie de la un prieten irlandez, care cine ştie de la cine o ştie. E cu cotlet de porc (felul meu de a sărbători faptul că am împlinit 102 kilograme, de data asta numărând de la mare la mic, adică în scădere de la 109 cât aveam în şase Ianuarie, acum o lună adică).

Coteltul se ţine la rece preţ de câteva ore, uns cu ulei de măslini, stropit cu zeamă de lămâie şi condimentat simplu, cu sare şi piper. Frunzele de pe el sunt de salvie, aromează porcul excelent (aşa am primit cotletele de la Mircea).


Carnea să pune în tigaia grill (sau o tigaie simplă, antiaderentă), cu tot cu salvia de pe ea, care va deveni crocantă şi teribil de gustoasă.


Se ţine pe grill cte cinci minute pe fiecare parte (focul nu trebuie să fie iute dar tigaia trebuie să fie încinsă bine înainte de a pune carnea) şi se întoarce la 90 de grade pentru a se obţine caroiajul pe care-l vedeţi mai jos.

După cele 10 minute de tratament termic, carnea se pune într-o tavă unsă sau acoperită cu o foaie de copt şi se dă la cuptor (încălzit înainte), pentru 20 de minute la 200 de grade celsius (30 de minute la 180 de grade celsius).


Între timp facem garnitura: trei-patru cartofi albi, făinoşi, se pun la fiert în apă cu sare.

După ce au fiert se scurge apa de pe ei şi se zdrobesc dar nu se fac pastă, se lasă bucăţele măricele nezdrobite integral. aşa fac irlandezii, nu mă întrebaţi de ce.


Mai departe e şi mai neobişnuit pentru noi: se iau câteva fire de ceapă verde şi se taie în rondele.

Ceapa se opăreşte în lapte în care am topit un cubuleţ de unt. Mai întâi punem partea albă a cepei iar după un minut punem şi partea verde, cozile adică. Aşteptăm încă un minut (cu oala pe foc)…

…se toarnă ceapa cu lapte (şi unt) peste cartofi, se amestecă într-un vas termorezistent, se mai pune un cub de unt deasupra, să se topească şi se dă la cuptor pentru zece minute.


Două fire de ceapă trase la grill împreună cu carnea, două-trei felii de roşie, câteva frunze de pătrunjel rupte ca-n joacă şi gata povestea.

Combinaţie de gusturi e cel puţin interesantă. Ceapa opărită în lapte e de senzaţie, nici prea iute,nici prea dulce, crudă şi moale, plăcută de papile.


Da, ştiu e cu grăsime, dar fără ea, cotletul ar fi ca pălinca fără prune. Ori aşa ceva nu se face.

Cotletul e perfect, suprafaţa crocantă,miezul nici uscat nici în sânge, fraged, rozaliu,aromat dintr-o parte în cealaltă. Poftă bună.

Tweet