Atentat la Simona Ionescu şi un avion în cer

Asta chiar mă enervează! Ştiu că Internetul suportă multe şi mulţi dezaxaţi dar tipul despre care scriu acum e, în mintea mea, cel puţin la fel de rău ca pedofilul care iese la vânat adolescenţi pe Hi5. Ca să n-o mai lungesc: o persoană de bine, care probabil îşi doreşte să fie Mama lor ori care e pur şi simplu rea (sau bolnavă la nervii psihici din cap), comentează pe bloguri şi semnează cu numele Simonei Ionescu, fără a fi Simona Ionescu. Asta se cheamă furt de identitate. Ca orice furt, e grav şi condamnabil, chiar mai condamnabil decât furtul de găini, franzele sau cârnaţi din afumători. Sper ca persoana care face lucrul ăsta să fie demascată şi adusă pe drumul cel bun. Sau măcar cârpită peste bot, judecată şi executată silit.

Dimineaţă cu emoţii pentru 50 de oameni (aproximativ) care survolează Timişoara într-un avion al companiei CarpatAir. Trenul de aterizare al avionului nu mai funcţionează, în consecinţă, se impune o aterizare pe burtă. Am văzut recent Bega, nu cred că-i Hudson River deci nu se pune problema unei amerizări. Pompierii pregătesc un covor de spumă pe care să aterizeze avionul, cei de la SMURD sunt şi ei pe fază. Propun să ne rugăm scurt pentru cei care stau să pice din văzduh. Poate ajută. Apoi propun să ne rugăm ceva mai lung pentru televiziunile de ştiri, care relatează evenimentul în stilul alarmist cu care ne-au obişnuit. Şi care-l sună pe Stoicescu (îmi pare rău, nu ştiu cine-i dânsul), care chiar şi aşa, din Carrefour, dintre gogonele şi hârtie igienică, ne vorbeşte despre ce şi cum, luând informaţii aflate de la Realitatea TV şi transmiţăndu-le pe Antena 3, de unde mai află una-alta (de la prezentator, în speţă), numai bine pentru a nu tăcea peste cinci minute, când îl vor suna iar cei de la Realitatea.
Update: avionul a coborât. Cinci găleţi de lacrimi şi spaimă din partea pasagerilor, manevre inspirate ale piloţilor, mobilizare exemplară, i-a ajutat Dumnezeu. Au scăpat.

Mi-am propus ca azi să vă povestesc mai multe despre cele 200 de pizza pe care le-am făcut ieri împreună cu echipa de bucătari de la Irish&Music Pub, pentru o singură comandă. Am şi câteva imgini de la faţa locului, ca să zic aşa. Înainte de a putea face asta trebuie să dau un examen (bazele comerţului n-au taine pentru mine, că dacă au, nu trec examenul şi nu voi putea fi în veci un bun marketer… oare ce mi-o fi trebuit…), să ajung la crâşmă şi să mai lucrez puţin cu bucătarii pentru că de luni intră în meniu sandwich-urile pe care vi le-am arătat acum câteva zile şi pe care le veţi mai vedea. Să aveţi o zi bună.