Ajde, ziveli!

Ştiţi deja, am petrecut trei zile în Timişoara pentru că s-au căsătorit Mile şi Ramona. Trei zile cu multă bucurie, trei zile în care am cunoscut oameni tare faini (Gabi Mirică, Mihai Ursu,Andreea şi Alex, Sandu şi Dani din Jimbolia, oamenii minunaţi de la restaurantul Yugoslavia, Lucian Ursuleţu şi restul găştii de la Bachus), trei zile în care ne-am scăldat în căldură şi prietenie cât pentru un an întreg. Sigur, au fost şi lucrurile care se întâmplă la petreceri (mai un pahar, mai o masă întinsă, mai un pahar spart şi o nevastă pe masă, cum se face la sârbi, multe cântece vesele ori lăcrămoase) şi nu ar fi fost la fel fără ele. Ne-a plăcut mult şi parcă nu ne-am fi întors atât de repede. Ne-a plăcut mult şi sper să ne întoarcem acolo în curând, ori măcar să ne întâlnim cu oamenii pe care-i îndrăgim. O să vă arăt mai jos o scurtă poveste în imagini. Mi-a fost greu să aleg, am făcut cam 300 de poze şi Crivăţ a făcut şi el cam tot atâtea. Mare noroc am avut că Groparu nu are damblaua asta a pozatului, că altfel nu ştiu ce ne făceam. O să vă prezint şi un restaurant în care am mâncat de două ori în trei zile (în afara programului, aşa, ca pauză de masă cu ocazia plimbării prin inima Timişoarei), dar asta se va întâmpla într-una din zilele următoare.

Prieteni de pe drum


Sfatul bătrânilor

Maioş, clisă, şoancă, untură frecată cu boia, cârnaţi, ceapă roşie. De încălzire. Mi-au adus aminte de dejunurile cu care ne aştepta bunicul din Pâncota când mergeam la el în vacanţe.

Mai există viaţă după aşa ceva? Dacă nu-i clar, în poza asta e multă carne. Foarte multă şi din multe feluri. Murăturile-s cele mai bune pe care le-am mâncat în ultimii cinci ani.

Dintre toate naţiile lumii, sârbii ştiu ce trebuie să faci cu porcul şi cu carnea lui. Şi lor, ca şi mie, le plac omul-om şi porcul fript. Dacă omul e om într-un singur fel, porcul poate fi fript în multe feluri. Am furat cât am putut dar simt nevoia unui stagiu special, dedicat mâncării din carne de porc. Am plecat de la masă sătul şi umil. Mai am de învăţat multe.

N-a fost totul doar mâncare şi băutură. A fost şi plimbare, aer curat, cer senin, oameni prietenoşi şi mulţi, mulţi porumbei.

Fiecare cu păsăricile lui.


Vine omul, stă oleacă, bea o Fanta şi-apoi pleacă. Aşa şi noi. A fost frumos. La revedere.

Tweet