John Montagu, 4th Earl of Sandwich, fost şef al Poştei Regale a Majestăţii Sale şi Prim Lord al Amiralităţii. A deţinut şi alte demnităţi publice şi s-a remarcat prin incompetenţă. Totuşi, a făcut şi un lucru bun: a prilejuit inventarea sandwich-ului modern. Unii spun că apariţia unei bucăţi de carne între două felii de pâine se datorează pasiunii lordului pentru pocher şi alte jocuri ce-l ţineau la masă. Alţii spun că acelaşi lucru se datorează abnegaţiei şi osârdiei cu care lordul lucra în folosul ţării, neridicându-se de la birou ore în şir. Eu înclin să-i cred pe primii, dar, oricum ar fi, moştenirea gastronomică a lordului de Sandwich a răzbătut până la noi, acumulând noi şi noi versiuni şi forme în ultimele trei secole.
Să ştiţi că polologhia de mai sus nu-i în zadar. Vreau să vă arăt sandwich-urile pe care le-am mâncat azi, mai de dimineaţă. Le-am făcut în toaster-ul din zestrea Ralucăi, pe care l-am descoperit undeva într-un dulap din bucătărie şi pe care nu l-am mai folosit de mai bine de un an. Iată:
Şuncă, brânză de burduf, caşcaval, pâine neagră cu seminţe, două ouă fierte, toaster
Câtă vreme fierb ouăle, şunca se prăjeşte uşor în toaster, cât să prindă culoare şi să se frăgezească.
Peste o felie de pâine se aşează brânza de burduf. Nu trebuie să o întindeţi, se întinde singură la căldură.
Apoi vin ouăle fierte, tăiate în sferturi.
Şunca, ruptă în bucăţele, se insinuează printre ouă…
Peste toate, se plasează feliile de caşcaval. Topirea lor asigură legarea ingredientelor, păstrarea lor între cele două felii de pâine (a doua vine deasupra, după cum ne învaţă istoria).
Sandwich-urile se aşează în toasterul încins şi se presează timp de un minut. 
De la cap la coadă, prepararea a trei sandwich-uri de felul acesta durează cinci minute. Cred că merită efortul.
Vrea cineva o muşcă…? :-)
