Risotto cu piept de pui

Nu pot trece la dietă pe stomacul gol, am auzit că nu-i bine. Aşa că vă prezint o versiune de risotto cu piept de pui la grătar. V-am mai arătat cum se face risotto dar voi presupune că măcar unii dintre voi nu au mai trecut pe aici şi voi arăta din nou procesul (parţial).

De data asta am renunţat la ceapă şi am optat pentru usturoi şi ţelină, călite în puţin ulei de măsline şi înăbuşite într-un pahar de vin alb, demisec. Unii spun că vinul trebuie să fie de calitate. Nimic mai fals, alcoolul se evaporă oricum, gustul se modifică, deci e păcat să strici un vin foarte bun (eventual foarte scump) pentru un risotto
UPDATE: mă ceartă prietenii pentru povestea cu vinul. trebuia să menţionez că vinul începe de la Murfatlar în sus iar Murfatlar e sub limită. Deci un vin slab nu e un oţet sau o poşircă fără gust, e un vin de trei, până la şase euro sticla şi e făcut exclusiv din struguri. Cam asta am vrut să spun.

Orezul cu bob rotund se adaugă după ce a scăzut vinul şi se cârcăleşte uşor, să se acopere cu o peliculă de ulei şi să devină sticlos

Dacă aveţi supă caldă, adăugaţi câte o ceaşcă, treptat, pe măsură ce o absoarbe orezul. Nu uitaţi să amestecaţi constant, acţiunea asta ajutând amidonul din orez să se elibereze şi să formeze un soi de culcuş pufos, cremos, pentru fiecare bob. Ce faceţi dacă nu aveţi supă? Folosiţi apă călduţă în care NU dizolvaţi porcării de genul cub de vită, cub de pui cub de supă, sunt doar nişte concentrate artificiale de care nu aveţi nevoie. Puneţi sare în apă sau fierbeţi în ea nişte morcovi şi o ceapă, ar trebui să fie destul. La urmă, după ce orezul e făcut (al dente), puneţi pătrunjelul, ciupercile tăiate solzişori, sare şi piper dacă mai e cazul. Apoi amestecaţi uşor, să nu zdrobiţi ciupercile şi puneţi capacul. Stingeţi focul şi aşteptaţi trei+patru minute înainte de a servi. Nu strică o mână de parmezan dat prin răzătoare. Ba chiar e indicat.