Din categoria şasă cai frumoş, vă prezint …doi cartofi gustoşi. Nu, nu mi-am propus să bat recordul la capitolul cel mai ieftin prânz dar mi-am propus să mă întrerup cât mai puţin din studiu (mâine am examen şi încă 50 de pagini de materie nevizualizate) şi să-mi încropesc un prânz cu ce găsesc în bucătărie, fără a mai merge la piaţă, fără a umbla la congelator. Am pus mâna pe doi cartofi măricei (cam 50 de bani amândoi), i-am spălat şi…vedeţi mai departe:
Am spălat cartofii, i-am tăiat în rondele subţiri şi i-am stropit cu ulei. Apoi am introdus în teren condimentele: sare, piper proaspăt zdrobit, rozmarin uscat.
Am aprins focul în cuptor, am scos grătarul cuptorului şi l-am învelit cu o bucată de staniol. Am stropit staniolul cu puţin ulei şi am aşezat rondelele de cartofi peste el. Am mai pus şi câţiva căţei de usturoi. Cinci, mai exact.
Am dat tava improvizată la cuptor (reglat să dea căldură din plin) iar după cinci minute am scos usturoiul (deja l-a pătruns căldura şi nu vreau să-l ard definitiv).
Am zdrobit usturoiul cu o furculiţă şi i-am îndepărtat cojile.
L-am amestecat apoi cu trei linguri de sos de roşii (de la Mircea Groza, v-am mai spus eu despre el),cu puţin piper şi cu busuioc uscat (busuiocul şi usturoiul se completează perfect).
Am obţinut un sos uşor picant, foarte aromat, teribil de gustos. 
Am scos apoi cartofii din cuptor (au stat acolo 10-12 minute), am presărat puţin parmezan ras peste ei şi i-am mai împins în cuptor pentru încă două minute.
După ce s-a topit parmezanul pe ei, i-am scos din cuptor...
…şi i-am pus în vasul în care am preparat sosul.
Vă spun cu mâna pe inimă, gusturile împreunate aici se potrivesc atât de bine unele cu altele încât nu mai ai nevoie de nimic în plus. Nu mai spun că n-ai nevoie de pâine iar carnea nu şi-ar găsi locul lângă sos şi chips-urile din cartofi.
Toate ingredientele n-au cum să coste mai mult de doi lei, poţi urca până la trei lei dacă vrei mai mulţi cartofi, dar asta ar însemna să mănânci peste o jumătate de kilogram. Nu e indicat, cartofii sunt făcuţi în mare parte din amidon iar despre amidon ştim că e duşmanul siluetei.
Dar gata, nu vă mai obosesc cu prostiile mele. Să nu uit: mi-a luat mai mult timp să postez povestea asta decât să prepar şi să mănânc prânzul de azi. Poftă bună. 







te bat. E de nota 10. ;)
stai, nu da! :-))