Ca să mai îndulcesc puţin atmosfera, vă prezint mai jos o prăjitură cu dovleac pe care am făcut-o ieri, inspirat de o reţetă canadiană găsită într-un almanah.
Dacă aveţi de unde alege, luaţi un dovleac făinos şi dulce (aflaţi cât e de dulce gustând). Îl lăsaţi fără coajă apoi fierbeţi miezul în apă cu zahăr şi vanilie.
Fierbeţi un pumn de sâmburi de nucă, tot în apă cu zahăr. Nu-i plăcută partea cu datul pieliţelor jos dar merită. Şi oricum, n-aveţi ce face până se răceşte dovleacul fiert.
Faceţi dovleacul pastă (cu un tel) şi lăsaţi-l într-o strecurătoare. Până se răceşte se mai şi scurge apa din el. 
Patru gălbenuşuri+patru linguri de zahăr+mixer. Cremă.
Nucşoară, scorţişoară, enibahar. Se pun în cremă…
…urmate imediat de trei linguri de făină şi de pasta de dovleac.
Toată minunea asta se toarnă într-o tavă unsă cu uleişi tapetată cu făină, se ţine la cuptor la mediu pentru 40 de minute apoi se scoate. După ce se răceşte, se pudrează cu cacao şi se ornează cu nucile fierte (şi curăţate)
Ştiu că nu arată ca o mare vrajă (nu prea are cum, e fără agenţi de afânare şi creştere) dar are un gust senzaţional iar textura e chiar plăcută.
