Mă uit la David Letterman, la Jay Leno, îmi amintesc cu oarecare plăcere chiar şi de de Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin Călineeeescuuuu la Chestiunea zilei. Apoi mă nimeresc pe PRO şi văd începutul emisiunii lui Cătălin Măruţă (îmi place Măruţă, e om de show, ştie să obţină ce vrea de la invitaţi, e vivace), cu un monolog mai mult decât imbecil. Nu cred că Măruţă stă să-l scrie, nu pare să-l cunoască prea bine şi îl ştiu băiat cu umor, cu sare şi piper, nu searbăd cum sunt micile lui discursuri de început de emisiune. Cred că vina e a scenariştilor români, care-s probabil mult prea buni pentru a se mai uita şi la cei care au inventat sitcomul şi stand-up comedy (la fel de subţiri mi se par şi scenariile producţiilor româneşti de pe Antene, Prima şi pe unde or mai fi fiind). Mă întreb de multe ori, oare ei chiar râd la poantele lor sau…ce? Se tem că-i bate mama dacă-s un pic amuzanţi? Le taie din leafă dacă publicul începe să râdă fără semnal prealabil?
Nu ştiu cine produce emisiunea lui Mădălin Ionescu de pe Antena 1 dar cred că ar trebui să-i fie ruşine de jobul său. Găsesc jegos felul în care încearcă să facă audienţă pe spinarea unor deficienţi a căror singură vină e că au crezut când le-a spus cineva că-s talentaţi şi al căror singur talent e acela că proştii hăhăie şi strigă uite prostu'când apar ei la televizor.
Şi ar mai trebui să-i fie ruşine pentru ceva producătorului: dacă tot ai adus-o pe fata asta să facă lumea mişto de ea, măcar cumpără-i o pereche de ştrampi, că precis ai văzut că ai ei sunt găuriţi în genunchi. Sau măcar nu da prim-plan cu ei.
Ăsta da motiv de şoc şi groază. Pun pariu că n-aţi mai văzut zgârieturi până acum. Adică…nu pe mână.
Oamenii ăştia doi pe care nu-i cunosc, au făcut împreună o emisiune la NCN, un fel de televiziune din Cluj. Cum îi vedeţi au stat toată emisiunea, fără să se uite în cameră, fără să se uite unul la celălalt, deşi purtau un dialog. Ce mama sărăciei se petrece în televiziunile astea? Cine puii mei îi învaţă?
Asta nu-i de la televizor, e dintr-un hypermarket. Necesitatea amplasării acestui afiş vine din faptul că
a) oamenii lovesc acvariile ca urmare a unor impulsuri stupide
b)oamenii lovesc acvariile cu nişte peşti pe care probabil i-au adus cu ei, nu se ştie din ce motiv.
c)oamenii pot să lovească acvariile fără peşti dar asta nu le mai ajunge.
dacă ai vedea audienţele primelor două producţii…
ideea e că producătorii par a fi buni, de aduc audienţă prin astfel de imagini/personaje. publicul e marea problemă. mare de tot.
cu picioarele putem lovi acvariile?? !lol:))
nelu, nu pun la faptul că producătorii ştiu ce prinde la public. pun la indoialî doar bunul lor simţ.
nu ştiu, o să întreb data viitoare când ajung la cora:-)